Din nou în iad......

24 0 0
                                    

        Cum mereu ceea ce este frumos nu durează mult, după o saptămană petrecută cu verișorul meu preferat , evident că inainte și după programul de muncă, care durează 8 ore, azi sunt nevoită să merg la liceu, sunt în ultimul an. Aș prefera să merg pe cărbuni încinși  decat la școală.

Aici viața mi-a devenit un calvar. Sunt o tocilară! Toți știu asta și toți continuă să mi-o spună. O tocilară badjocorită de  tot liceul. Toți rad de mine, aruncă cu hartii, îmi lasă bilețele anonime în care imi spun cat de nașpă sunt,un eșec, un caz pierdut etc. Asta ma făcut de multe ori să alerg la baie ca sa-mi ascund lacrimile. Nu știu cat voi mai putea suporta toate astea.

     Mama și Adam nu știu de ce mi se intamplă la școală. Și de ce le-aș spune? Mama ar suna directorul, sau nustiu ce altceva mai groaznic ar putea face,deși am uitat să menționez este cel mai bun chirurg din tot orașul. Adam  cel mai probabil ar da foc la școală, inainte de a oborî in pumni toți acei derbedei care-si bat joc de mine, nici nu vreau să mă gandesc la ce ar urma dacă află.

   Mergeam pe holurile liceului cu capul in pămant incercand să trec invizibilă, poate așa voi putea să scap de ghearele lu' Triksy, curva  școlii, care nu stiu cum dar mereu reușește să mă facă  de ras, dar cum norocul nu este de partea mea, la nici doi metri distanță,  s-a auzit glasul pițigăiat al panaramei.

Triksy :- Vai ! Dar pe cine avem noi aici! Micuța Turner! Încă nu te-ai săturat să porți hainele bunicii?, parcă le-ai fi luat de la gunoi., pe fundal s-au auzit mai multe voci razand badjocoritor.

X: - Pot să  jur că și boschetarii arată mai mine, și iarași a fost astupat de hohote de ras.

Am inceput a alerga pe hol catre clasă , incercand să-mi mențin lacrimile ce dădeau să cadă.Nu mai pot cu toate astea , e un chin. Nu  am incredere in nimeni, nici-un prieten. Singurul meu sprijin e Adam, care după cum am mai mentionat nu mă poate ajuta, și mama care mai de o mai  vad pe acasa.

Prima ora aveam matematica. Trebuuie să mă grăbesc, proful nostru nu suportă să intarzii la orele lui. E un barbat in varsta de vreo 50 de ani, chel, e inalt si cu raceală o în privire ce te face sa faci pipi pe tine, ( nici chiar așa)

 De cum am intrat in clasă viața mea si-a reluat cursul , toți au inceput sa ma barfească și să radă, m-am așezat in ultima bancă de langă geam, incercand să nu le dau importanță.

  X : - Ai auzit că ne-a venit un nou profesor de educatie fizică?

Y:- Da, mai e și antrenor la box, am auzit ca e tanar și e super sexy, am să mă inscriu la clubul lui numai ca să-l văd, poate reușesc să-l vrajesc. (mda, astea sunt unele din clonele lui Triksy, nu e de mirare relațiile cu profesorii)..... și aici pălăvrăjeala s-a terminat, pe ușa a intrat domnul profesor (mai furios decat de obicei ) și a inceput lectia, nu stiu ce a predat, gandul meu zbura la viața mea de acum cinci ani.

.............

Orele au decurs normal, mai puțin pauzele, in care mă refugiam in bibliotecă.Acum este ora pranzalui, toți sunt in cantină, mai puțin eu, nu mi-e foame, sau poate asta vreau să arăt, in fine....mi-am luat o carte și mă indreptam catre copacul din spatele școlii - refugiul meu.

Scufundată în gandurile mele  n-am fost atentă pe unde merg și am intrat in cineva.

-Sc..uze, m-am balbait, cand am ridicat privirea și-am dat cu ochii de acel tip inspaimantator de inalt, umeri lati ,  priverea de gheață...... Raul, unul din popularii liceului.

- Să te scuze măta că nu te-a avortat la timp, tocilară tampită!

A trecut pe langă mine lovindu-mă cu putere in umăr, mi-am recuperat cartea scăzută pe jos si am alergat afara , șiroaie de lacrimi imi alunecau pe obraji.

Fata fără sentimenteWhere stories live. Discover now