Capitolul 2

5.3K 376 74
                                    

Sage

—Poftim!Lexa imi intinde o cafea cu numele meu pe ea.

—Cand ai avut timp sa mergi sa cumperi astea?o intreb in timp ce apuc paharul de carton.

Nu-mi raspunde, in schimb imi zambeste si ma ajuta sa ma ridic de pe scarile reci pe care o asteptasem pana acum.

—Esti pregatita pentru prima ta ora la TD? Tonul pe care imi pune intrebarea ma face sa rad. E vizibil mai entuziasmata decat mine.

—Asa cred. Nu am auzit nimic despre profesoara mea de istorie a sportului deci nu am nici emotii, dar nu sunt nici linistita.

—Ne vedem in pauzele dintre ore, imi spune si fuge in partea opusa a cladirii, acolo unde probabil copiii mai creativi decat noi suportivii, isi fac veacul.

Ramasa singura, grabesc pasul spre sala de curs unde o sa-mi petrec urmatoarele doua ore. Aparent istoria e una din materiile de baza pe acest profil.

Cand ajung in clasa ma bucur de faptul ca sunt doar cateva persoane si ma pot aseza unde vreau. Imi aleg ultima banca de pe randul din mijloc. Daca vreau sa incep o viata noua asta inseamna sa nu mai stau in prima banca alaturi de cei inteligenti. Ma pot face remarcata si din spatele clasei.

Profit de minutele in plus care mi-au mai ramas pana la inceperea orelor si imi las capul pe banca.
Credeam ca dupa micul antrenament de ieri si schimbul de replici cu Malkins o sa dorm bustean, dar nu a fost asa.

Corpul meu a avut o reactie intarziata la privirile baiatului, iar asta nu m-a lasat sa inchid ochii toata noaptea. Nu intelegeam de ce are efectul asta asupra mea, dar stiam ca nu o sa-l las sa observe asta. Oricum care sunt sansele sa ne intalnim atat de des?

—Buna dimineata, clasa! vocea profesoarei ma trezeste din visare alungand baiatul rau din gandurile mele.

O salutam toti intr-o singura voce si sunt uimita cand remarc ca toate locurile s-au ocupat.
Profesoara, trecuta de varsta a doua, incepe sa ne introduca in materie spunandu-ne cat de important e sa invatam fiecare lectie deoarece vom avea examen din cate trei lectii.

—Am trei reguli simple: fara chiul, fara intarzieri si niciodata nu intrati pe usa aia-aratand spre intrarea in clasa- daca nu aveti incredere in voi.
Vom avea trei ore pe saptamana, azi doua si inca una la sfarsitul saptamanii.

—Ce se intampla in cazul in care intarziem? Intrebarea vine din partea unei fete cu parul blond pana la umeri asezata in primele banci.

Fac ochii mari si scuip gura de cafea pe care urma sa o inghit cand imi pica fisa si realizez cine e.

—Esti ok? ma intreaba profesoara ignorand intrebarea fetei.

Dau frenetic din cap in timp ce ma agit sa sterg dezastrul pe care l-am creat. Femeia imi mai arunca cateva priviri si ii acorda atentie si blondei.

—Hai sa presupunem ca nu vrei sa intri dupa mine in clasa, ii zambeste profesoara cu subinteles.

—Si daca nu venim la ora?continua cu intrebarile fata care cu o zi inainte se ruga de Malkins sa i-o traga intr-o sala de sport pe o saltea.

Ma cert singura cand realizez ca incep sa pun etichete. Nici macar nu stiu relatia dintre ei doi deci nu ar trebui sa imi pese deloc de ceea ce se intampla intre ea si el.

Doamna O'Brien ofteaza si-si da ochii peste cap inainte sa-i raspunda.

—Ai de gand macar sa calci la acest curs pana la terminarea anului, domnisoara Grey?o intreba in timp ce bate cu degetele in catedra.

Toata clasa rade, iar fata incepe sa se strambe si da sa spuna ceva, dar e intrerupta de clopotel.

—A doua ora nu e obligatorie deoarece e prima zi de cursuri si nu o sa tin cont de cine e prezent sau nu, dar asta e singura data cand permit asta, ne anunta profesoara inainte sa parasim sala de clasa.

Cand ajung in curtea colegiului o caut din priviri pe Lexa, dar nu o gasesc. Imi caut telefonul ca sa ii pot da mesaj, dar si el se adauga la lista de lucruri pierdute. Perfect, fara telefon si fara...

—Cum a fost prima ora?vocea prietenei mele imi intrerupe momentul de agitare.

Lexa.

—Nu-mi gasesc telefonul! ii spun si acum incep sa o iau razna de-a binelea.

—L-ai avut de dimineata? ma intreaba calma in timp ce cauta dupa ceva in ghiozdan.

—Da. Nu. Nu stiu!ii raspund si incep sa-mi rod unghiile. Un tic nervos de care ar trebui sa scap.

Lexa ma plesneste peste maini in timp ce apeleaza pe cineva.

—Suna!

—Ce suna?o intreb nedumerita.

Imi arata ecranul telefonului si inteleg la ce se refera. Ma apela pe mine.

—Alo?spune dupa mai multe secunde de asteptare.

—Asta nu-i telefonul meu, daca cauti proprietarul asteapta pana il voi gasi si eu.

Vocea aia. Ii smulg telefonul din mana lui Lexa.

—Malkins!tip si jur ca daca ar fi fost posibil ochii prieteni mele i-ar fi iesit din cap.

—Roscato!vine si raspunsul baiatului.

—Baga-mi-as!spun in soapta, dar se pare ca acesta aude deoarece scoate un suspin.

—Nu credeam ca stii sa injuri.

—Nu stii nimic despre mine!tip desi nu asta era intentia mea. Imi vreau telefonul inapoi, te rog, continui sa ii spun dupa ce ma calmez.

—Mhhm, vezi tu, si eu as fi vrut sa termin ce am inceput cu blonda aia in sala de sport, dar stii prea bine sfarsitul.

—Sunt destul de sigura ca ai terminat. Uite, Malkins, tot ce vreau eu sa-mi dai inapoi nenorocitul ala de telefon apoi noi doi nu o sa mai avem vreun contact sau orice altceva.

—Pff, aud cum ofteaza, ti-l dau in schimbul unei partide de...

—O sa-mi cumpar alt telefon, il intrerup inainte sa apuce sa-si continue fraza.

—Sah!Voiam sa zic sah.Sfinte, femeie, ce perversa poti fii!incepe sa rada cu atata pofta si pot sa jur ca a inceput sa sughite.

—Pa, Malkins!

Nu apuca sa mai spuna ceva doarece inchid si ii inapoiez telefonul lui Lexa.

—Ce tocmai a fost asta?

—Mi-am uitat telefonul in sala de sport ieri, ii spun povestea pe scurt nedorind sa intru in detalii acum.
Ma bucur ca prinde ideea si nu mai pune si alte intrebari.

—Si ce facem cu telefonul?ma intreaba cand intr-un final mergem spre cafenea.

—Cred ca imi voi lua altul, vine si raspunsul meu.



MalkinsWhere stories live. Discover now