Malkins

Capitolul 18

Sage

Credeti in universuri multiple? Credeti ca in unul din acele universuri va traiti visul? Sau ca ati esuat in viata? Sau ca deja sunteti casatoriti si fericiti alaturi de persoana iubita?

Nu? Nici eu nu credeam pana sa il intalnesc pe Malkins.

Il privesc cum doarme cu capul in poala mea. Ii urmaresc pieptul cum se ridica si cum coboara usor. Ii privesc fruntea care se increteste din cand in cand, ii analizez genele lungi cum ii tremura usor.
Simt ca il cunosc de o viata, ca am trecut prin atatea impreuna, ca el e ceea ce lipsea si acum ca a aparut sunt completa din nou.

Dupa ce ne-am intors din parc am discutat despre familia mea, despre cum a fost viata mea inainte sa vin aici si a insistat sa afle care a fost relatia dintre mine si Bellamy. M-am uimit singura cand i-am povestit atatea lucruri despre mine fara sa ezit vreo clipa.

Malkins a adormit in timp ce se pregatea in sfarsit sa imi raspunda la una din intrebarile despre viata lui. Spre deosebire de mine, el nu a spus nimic despre el, iar daca imi oferea vreo informatie nu era una concreta.

In mod normal nici nu m-ar interesa sa aflu prea multe despre trecutul lui sau despre familia lui, dar aceasta noua Sage moare de curiozitate sa stie ce ii placea micului Malkins sa faca, daca si atunci cand era mic cucerea fetele cum o face acum, daca tot timpul a fost atat de plin de incredere si inconjurat de oameni si as vrea sa stiu cu disperare de unde vine pasiunea lui pentru pictura.

Stand aici si analizandu-l imi dau seama ca nu o sa primesc atat de usor raspunsurile la curiozitatile mele, iar asta ma face si mai mult sa vreau sa aflu de ce e asa misterios.

—M-as putea obisnui cu asta!

Vocea lui ma face sa tresar. Imi retrag rusinata mana din parul lui.

Bine lucrat, Sage, l-ai trezit!

—Nu te opri! Imi placea!

Ii zambesc, iar aceasta imi intoarce la randul sau gestul.
Simt caldura in tot corpul de parca zambetul lui chiar ma topeste. E posibil asa ceva?

—Malkins?

—Da?imi raspunde fara sa ma priveasca si facandu-si de lucru cu parul meu care ii cade pe fata.

—Pot sa te intreb ceva?

—Intreaba-ma si o sa ma gandesc daca iti raspund sau nu.

Raspunsul lui nu ma mulțumește complet, dar azi, in parcarea restaurantului, am decis ca o sa spun orice imi trece prin cap, deci o sa risc sa pun o intrebare fara sa primesc nimic in schimb.

—Crez in suflete pereche? Sau in destin sau in mai multe vieti?

Se opreste din a se juca cu parul meu si se ridica in fund, facand in sfarsit contact vizual cu mine.

Iau foc din nou sub privirea lui si e nevoie sa ma uit in alta parte ca sa imi revin.

—De ce te gandesti la astfel de lucruri in momentul asta?

Continua cu sinceritatea, fato!

—O sa sune ridicol, il anunt.

—Nu-mi pasa!imi spune ridicand din umeri in timp ce imi zambeste incurajandu-ma sa ii spun.

—Te priveam in timp ce dormeai si pentru un moment am avut senzatia ca te cunosc de o viata, ca ce se intampla acum nu e ceva nou pentru amandoi, ca facem asta de cand ne stim.

Se incrunta, iar mie imi vine sa intru in pamant. A naibii sa fiu daca o sa-mi mai ascult vreodata in viata asta constiinta.

—Nu credeam ca o sa port discutii atat de intense cu cineva, imi spune.

—Practic nu discutam nimic intens, doar eu spun lucruri aiurite si tu nu ar trebui sa ma bagi in seama, nu stiu ce m-a apucat.

Se uita cateva secunde la mine apoi il pufneste rasul. Nu stiu de ce rade, dar ma face sa ma simt mai prost decat ma simteam inainte.

Incep sa ma foiesc stanjenita, iar acesta observa si se opreste imediat.

—Scuze, scuze, se repede sa ma linisteasca, nu am vrut sa te fac sa te simti prost. Radeam doar pentru ca te-ai facut rosie toata la fata din cauza unei simple intrebari.

Imi dau ochii peste cap si ii arat degetul mijlociu. Urasc faptul ca rosesc asa repede in preajma lui.

—Ideea de suflete pereche mi se pare o porcarie, imi spune si ridica din umeri.

Nu-mi place faptul ca ridica din umeri de parca e o nimica toata. De fapt, in fond si la urma urmei chiar e o nimica toata si asta credeam si eu pana sa il intalnesc pe el.

—Dar cred ca mi-am schimbat parerea de curand, continua, ferindu-si privirea de data asta.

Zambesc. Zambesc larg. Nu-mi pasa ca ma fac de ras, nu pot controla asta.

Ma apropii de el, micsorand distanta dintre noi. Ma rog in gand sa ma atinga si rugaciunile mele dau roade. Ma prinde de talie asezandu-ma la el in poala, ajungand sa stau cu picioarele de-o parte si de alta a corpului sau.

Isi plimba degetele pe spatele meu, iar eu incep sa tremur. Iubesc cum corpul meu reactioneaza sub atingerea lui.

—Iar asta, modul in care imi raspunzi la gesturile astea mici, ma face sa ma intreb daca intr-adevar exista vieti anterioare. Daca noi ne-am cunoscut inainte si daca si in celelate vieti eram la fel de nebun dupa tine, Sage.

Marturisirea lui ma lasa fara cuvinte si asta e perfect.

Am stiut ca e ceva cu baiatul asta de cand m-am imprastiat la picioarele lui in hol. Ii multumesc zeitatii ca a pus mingile alea acolo in acea zi.

Il apuc de tricou si il trag spre mine. Imi doresc atat de mult sa il sarut. Isi lipeste fruntea de fruntea mea si isi închide ochii.

Oftez. Baiatul asta ma face sa ma simt atat de bine nefacand nimic.

Imi lipesc buzele de ale lui, raspunzandu-mi rapid la sarut. La inceput totul e lent, iar golul din stomacul meu se mareste pe masura ce sarutul nostru se accelereaza. Acum inteleg de ce toate fetele sunt moartea dupa Malkins. As putea sa il sarut o viata intreaga si tot as vrea mai mult.

—Nu ma satur de tine, Storm!imi sopteste la ureche.

Un fior rece imi strabate tot corpul, iar el stie ce efect are asupra mea.

—Sper sa nu te saturi vreodata!

Imi pare rau ca a durat asa mult sa postez ceva, doar ca am avut un blocaj, daca il pot numi asa, pe care sper ca
l-am depasit.
Am trecut printr-o despartire si aparent imi revin mai greu asa ca orice as fi scris l-ati fi urat pe Malkins :))) si nu imi doream asta.