Malkins

Capitolul 19

Sage

—Incepi sa ma scoti din sarite, doar asa, tineam sa te anunt!

Imi ridic privirea din telefon si nu stiu cum sa reactionez cand ii vad ochii prietenei mele fixandu-ma.

—De ce ma privesti asa?o întreb si regret imediat.

—Stam in cafeneaua asta de douazeci de minute, ai scos trei cuvinte de cand am ajuns si in rest stai si zambesti ca o nebuna la telefonul ala.

—Vorbeam cu Malkins.

—O nu, imi pare rau! Nu am vrut sa intrerup!imi spune in timp ce isi da ochii peste cap.

—Scuze!

Imi pun telefonul pe masa si decid ca e momentul sa ii acord si ei putina atentie.

—Sa inteleg ca totul merge perfect in mica ta lume?intreaba si ridica jucausi din sprancene.

Acum e randul meu sa imi dau ochii peste cap. Nu-s mare fana a datului din casa. Nu imi prea place sa vorbesc despre ceea ce simt, mai ales ca Lexa e singura si nu vreau sa o fac sa se simta ciudat.

—Totul e ok.

—Doar ok? M-am dat peste cap ca voi doi idiotilor sa va intalniti, ca tu sa imi spui ca e doar "ok"? A trebuit sa il suport si pe Bellamy doua zile la rand pentru nimic.

Incep sa rad cand il aduce pe prietenul meu in discutie. Stiu cat de mult nu se suporta, iar gandul ca amandoi au trebuit sa puna tot planul asta la cale, facandu-i sa-si petreaca asa mult timp împreună ma face sa ii apreciez si mai mult.

—Eu cred ca sunteti draguti impreuna.

—Storm, jur pe Dumnezeu ca daca vreodata in viata asta o sa mai scoti asemenea porcarii pe gura o sa te bat si nu o sa imi para rau!ma ameninta impungand aerul cu degetul aratator.

—Hmm, asta ti-ar da cam multa bataie de cap, ii spun si ma asez mai confortabil pe scaun.

Zâmbește facandu-mi jocul.

—Te ascult!

—Cred ca ai avea de furca cu Malkins dupa ce as manca bataie de la prietena mea, o avertizez, iar ea incepe sa rada.

—Oh, iubito, ai vazut cum tin baietii la distanta? Malkins Avery e cea mai mica problema a mea!

Ma alatur si eu crizei ei de ras. Imi place fata asta din ce in ce mai mult.

—Lexa?ii spun de data asta m-ai serioasa.

—Mhm?

Ma foiesc stanjenita pe scaun. Nu stiu cum sa fac ce urmeaza sa fac. Nu ma pricep deloc la asta.

— Vreau sa imi cer scuze pentru cum am reactionat atunci cand ai incercat sa faci ceva dragut pentru mine. Cred ca nu sunt obisnuita cu lucrurile de genul asta si de obicei resping lumea si nici nu-mi place sa fiu ajutata.

Fac o pauza fara sa o privesc. Ma uit undeva deasupra capului ei, nevrand sa fac contact vizual cu ea deoarece stiu ca daca m-as uita acum in ochii ei m-as pierde definitiv si nu as reusi sa imi termin ideea.