Mort sau viu? *editare *

11...

Petrecerea a inceput fortat, deoarece am grabit putin lucrurile lovind-o cu perna pe biata Alessia. Bataia cu perne, pe cat de distractiva era, pe atat de mult dorita de grup. Sa ai parte de asa ceva dupa atata timp in care ai visat acest lucru, e special. Aceasta bataie cu perne prelungita la maxim, a fost dorinta lor. Iar dupa ce aceasta "lupta" s-a incheiat, ele au plecat catre lumina. Au fost un grup "demonic" extrem de usor, iar pentru asta cred ca v-a trebuii sa ii multumesc lui Lucifer, dar mai in colo. 

Ramasa singura cu Anne in camera, m-am dat jos din pat si ma uitam atenta la obiectele din jurul meu. Anne se uita la mine cu atentie, dar eu nu o bagam de seama. Era o caseta, pe biroul din sufragerie care mi-a atras atentia asa ca, am inceput sa alerg cu speranta sa mai gasesc aceea cutie pe masa. Anne tipa ca disperata in urma mea "unde fugi?", dar eu ii raspundeam de fiecare data " nu e treaba ta!"

-Ba da, e! zice ea urmarindu-ma prin casa.

 Mama coboara si ea de la etaj si ne zice:

-Dejea va certati?

Eu ma uitam catre Anne si dau negativ din cap. Nu ma supar din atata lucru...

-Daca nu m-ar urmarii si nu ar mai fi asa curioasa, nu ar mai trebuii sa tip! zic eu totusi, hotarata.

-Ma lasi? Esti un suflet inocent! Nu imi poti face niciun rau!

"Asa e, dar Lucifer poate!" am zis in gand astfel incat sa nu ma poata auzii. Ma indrept glont catre aceea cutie, presimt ca e ceva ce imi apartine acolo... si intr-adevar, nu m-am inselat. Acolo am gasit un medalion, in forma de luna, nu foarte lung, dar nici foarte scurt.

-Acest lant! zic asta uitandu-ma cu admiratie la el. Il luasem in maini cand, mama si Anne sosisera in urma mea.

-Acel lant, a fost al sorei mele. Pentru ca ea s-a indreptat catre lumina, exact cand tu te-ai nascut, a vrut sa il ai tu, ca o amintire... intr-adevar, de fiecare data cand l-ai purtat, nu mai plangeai o zi intraga! zice mama un pic trista, amintindu-si de trecut.

-Anne, ma ajuti te rog sa mi-l pun?

-Sigur...

De indata ce Anne imi puse-se lanticul, il strang tare in mana. O lumina puternica a aparut de nicaieri si am apucat-o repede pe Anne de mana. Ne-am trezit amandoua, constientizand ca nu mai eram acasa... Ne aflam in fata unui palat, smbru ca in desenele animate, cu luna in spate, cam asa arata si acesta, numai ca aici, nu era niciun pic de lumina. Usa se deschise-se fara sa ii fac eu sau surioara mea ceva.

-Unde ne aflam? ma intreaba Anne speriata de parca as sti...

Mi-am dat cu presupusul si am zis ca suntem in palatul lui Lucifer, dar era decat o banuiala... nu stiam daca asa arata palatul lui. Nici macar nu il stiu in realitate...

-Intra-ti zapacitelor! striga o voce prietenoasa.

O iau pe Anne de mana si ii promit ca totul va fi bine, desi in interiorul meu eram fer-convinsa ca nu va fi!