Mort sau viu? *editare *

17...

Aveam emotii la ce urma sa se intample. Daca planul meu nu era suficient de bine pus la punct si totul o sa se intoarca impotriva mea... Lucifer nu trebuie sa afle ca am fost aici, deci Accola trebuie sa inteleaga ca nu am timp de bazaconiile ei!

-Accola, iubire, te rog! Nu ai vrea sa mi te arati in forma ta adevarata? zic eu afisand un zambet cald si cat de calm puteam.

In ciuda gandurilor care ma macinau, trebuia sa raman calma astfel incat sa nu dau nimic de banuit!

Reactia Accolei m -a surprins. Izbugnind intr -un ras isteric si dupa ce se oprise, se uita lung la mine si imi spune :

-De când, pãnã când?

Ma blocasem... avea dreptate! Ii dadusem de banuit. Nu fusesem niciodata atrasa de ea si nici acum nu sunt, dar am nevoie de prostia ei in acest moment! De ce in acest moment s -a decis sa fie desteapta? Of...

-Accola, zic eu cu un zambet ce imi dadea incredere, nu am avut curajul sa iti spun ca eu sunt excitata de nebunia ta. Vreau sa vad cum mã poti multumii, fiind tu, insãti!

Sper sa mearga aceasta minciuna a mea atat de evidenta. Accola, a tras aer adânc in piept si mi -a zambit intr -o parte. Sincer, niciodata nu am inteles-o! De ce niciodata nu si -a arãtat adevarata sa latura demonica?

S -a retras de langa mine si am observat ca Sierra se simtea din ce in ce mai rau si mi-am dat seama ca ceea ce imi doream se intampla. Nu dupa mult timp, din Sierra, iesea pe toate orificiile, un fum negru ceea ce m-a blocat un pic. Imediat ce acel corp, a fost lasat inconstiient si cade pe podea, din acel fum nedefinit, isi face simtita prezenta un corp al unei fete, ce era imbracata intr-o rochie, avand un corset stramt, ce se continua de la mijoc cu mici volanase de un verde militar. Ea, se uita la mine, cu ochii ei mari si verzi, urmarindu-mi fiecare gest de surprindere pe care il faceam. Parul ei saten, ii contura sublim, fata cu trasaturile fine. Buzele usor conturate, ii dadea o nota de timiditate, dar in acelasi timp si de senzualitate.

-Jessie? Iti place ce vezi? ma intreaba ea zambind pervers in timp ce se apropia de mine.

Nu stiam daca e un demon obisnuit... era speciala. Ochii sai erau perfect normali pentru un om, suvitele parului ei, se puteau observa cu ochiul liber, desi tindeam sa cred ca e mai mult decat un demon, nu puteam sa dovedesc acest fapt cu nimic.

-Jessie? Stiu ca e anormal, din punctul tau de vedere, cum am iesit din corpul Sierrei! zice ea zambind cu gura pana la urechi.

-Cum ai facut asta? De obicei, demonii ies, fara acest spectacol de "fum"...

-Posedand de ani de zile corpuri omenesti, cat si ingeri, am obtinut aceasta abilitate, plus multe altele... dar am sa ti le povestesc mai incolo, ok? imi zice ea facandu-mi cu ochiul si ajungand in fata mea, mainile ei, imi cuprinsesera chipul. Jucandu-se cu obrajii mei catifelati si din aceea "joaca", sfarsita cu un sarut paional, vocea ragusita a Sierrei, ne strica oarecum planurile:

-Hm... Perdele, dulap, pat moale, doua fete care se saruta... unde naiba sunt??? striga ea uitandu-se din jur imprejurul camerei, iar privirea ei nedumerita se asternu pe noi un timp indelungat.

-Te ocupi de acest corp inutil, in timp ce eu te astept in baie, goala, sa ne "jucam" ? zise ea soptindu-mi.

Zambeam, pentru ca planul meu, a functionat perfect! "Nu voi venii niciodata cu tine, in aceea baie!" imi venea mie sa ii tip in timpan, dar in loc de asta am soptit cat de calma am putut, in ciuda fericirii mele "Ne vedem acolo..." si am muscat-o incet de lobul urechii, facandu-i pielea de gaina.

Accola, se straduia sa-mi copieze mersul pe care il acordam de obicei lui Lucifer, dar nu prea i-a iesit. A parasit incaperea, iar eu nu am ezitat sa ii zic Sierrei:

-Nu-ti fie frica, voi fi cu tine in orice situatie! si asa va fi.

Odata ce am intrat in corpul ei, i-am umblat un pic prin amintiri, pentru a vedea drept cine pretind ca sunt... dupa o scurta rememorare, preiau controlul corpului ei. Ies pe hol, grabita ca de obicei, dar acum imi era frica sa nu care cumva sa iasa nebuna de Accola din baie si sa isi dea seama ca Sierra stie acest castel de una singura. Asta prea ar fi o concluzie evidenta...

-Hei! Tu... ce naiba cauti aici? Parca Jessie, i-a poruncit lui Dimitrie, sa te inchida in camera pana la ordinul ei.

Vocea impunatoare pe care a folosit-o, ii cam dadea de gol identitatea, asa ca am inghitit in sec si m-am intors catre el:

-Da, pai... sti, Lucifer, Dimitrie tocmai mi-a descuiat usa... deci, ordinul l-a primit, nu? zic eu luand vocea Accolei, care semana oarecum cu a mea, deci nu imi era greu.

-Serios? Si cum se face ca Jessie, nu e aici? zice el ironic.

-Lucifer, de unde sti tu ca Jessie, nu i-a spus ora la care sa ma elibereze? tin eu pasul cu el, astfel nelasandul sa contra atace cu o alta replica de baraj.

-Ai dreptate, Accola... sper ca inca secretul meu, fata de ea, e la loc sigur nu?

Cand am auzit asta mi-am inclestat pumnii atat de tare, incat imi faceam singura rani, uitand ca am un corp uman. Vazand picaturile de sange ce curgeau din mana mea, eu m-am oprit. Nu simteam durere, dar o auzeam pe Sierra, vaitanduse. "Taci! Trebuie sa ma concentrez!" imi zic in gand astfel incercand sa o calmez putin pe propietara corpului.

-Stai linistit Lucifer, Jessie, habar nu are, de micul nostru secret! zic eu imitand-o la perfectie pe Accola in glasul ei pervers.

Lucifer da din umeri si ridicand o spranceana paraseste holul, ceea ce ma facuse sa rasuflu usurata. Parasesc acel castel, aruncandu-ma in gol, chiar daca eram perfect constiienta ca nu imi voi putea deschide aripile, dar puteam incetinii caderea destul de usor, asa ca nu imi faceam griji. Cu cat ma apropiam mai mult de pamant, observ ca aceea fetita, inca nu plecase din locul unde o lasasem. Cand imi observa caderea libera, se ridica repede in picioare si striga:

-O sa te ranesti!

Si incepe sa alerge spre locul unde eu trebuia sa aterizez, statea cu bratele deschise spre asteptarea mea. Ma panicasem, cadeam fix pe ea, asa ca am incercat sa atenuez caderea cat de mult am putut, dar din pacate nu prea mi-a iesit. Dupa o busitura zdravana, corpul meu a suferit rani destul de grave, pe cand al fetitei era intact. Era normal... ea era moarta dejea. Printre buclele parului sau castaniu, i se puteau zarii si ochisorii sai mari caprui. Imbracata intr-o bluzita lasata pe umeri de culoare neagra, ce ii era un pic mare si niste blugi simpli albastri, imi zambeste si imi spune:

-Esti incepatoare, ca mine, nu?

Imi venea sa ii spun ca sunt aceea fata pe care tocmai o vazuse, dar i-am zambit politicos si am dat din cap afirmativ. Aceasta mi-a zambit la randul sau si imi spune:

-Cum te cheama?

-Sierra! raspund eu fara ezitare. Pe tine?

-Elizabeth, dar prietenii imi spun Lizzy! zice ea cu un zambet larg.

-Deci Lizzy, eu ma cam grabesc... trebuie sa plec! zic eu ridicandu-ma de langa ea si facand cativa pasi in spate.

-Esti la fel ca acel inger rau! Daca mi-ai spus Lizzy, inseamna ca suntem prietene! Asa ca, spune!

-Ce sa spun?

-Unde pleci! Credeam ca e logic!

Imi aparuse pe fata un zambet, cand i-am auzit tupeul fetei de numai 14 ani.

-Plec in lumea oamenilor, vrei sa mi te alaturi? zic eu incercand din rasputeri sa o provoc.

-Bine, Sierra! Sa mergem!

Incepusem sa rad fortat. Chiar crede ca se poate sa iasa atat de usor?

-Lizzy, mai intai, trebuie sa-ti gasesti un corp pe care sa-l posedezi, nu conteaza daca e animal sau om, important e sa aiba un suflet. Pasul doi, sa pui stapanire pe acel corp si sa iesi din aceasta alee, dar ai grija, daca ii dai drumul corpului posedat luat la intamplare de pe aceasta alee si nu te intorci in acest loc cu el, acel corp, are sanse nule la supravietuire. Deci, cauta-ma cand indeplinesti toti pasii enumerati! zic eu pe un ton indiferent si totodata amuzant.

-Ce se intampla daca un demon, paraseste aleea in aceasta stare? zice pustoaica dupa o lunga pauza de gandire.