Mort sau viu? *editare *

15...

Dupa ce i-am vazut aripile mamei, ma gandesc ca si Anne ar avea sau chiar si eu. Stai un pic... eu inca sunt vie deci nu am.

-Anne, tu ai aripi? zic un pic rusinata.

-Da! Fiecare demon are! Chiar si tu aveai! Nu stiu de ce, dar mereu am fost geloasa pe aripile tale! Erau in doua culori, un gri deschis si un negru inchis, pe cand ale mele sunt asa!

Anne isi deschide deasemenea aripile. Le avea simple, negre. Imi placeau si deasemenea imi placeau, ale mamei! Anne isi strange aripile in tandem cu mama. Si atunci ma trezesc ca m-a luat gura pe dinainte:

-Nu va inteleg de ce va ascunde-ti aripile! dar imediat ce spun asta imi dau seama ca am spus o prostie, caci Anne si mama incepuse-ra sa rada la unison.

-Ce am spus de v-am facut sa radeti cu o asa pofta? continui eu.

Dupa un timp Anne stergandu-se de o lacrima care i-a cazut in timp ce radea, imi zice:

-Daca ai sti ce incomode sunt!

-Evident ca nu stiu! Si nu va mai bate-ti joc de mine...

Trec pe langa ele si merg afara. Nu bagam in seama pe nimeni din prejur si m-am asezat jos pe iarba moale. Incepusem sa plang, ele chiar nu ma inteleg... sunt noua aici, nici macar nu pot vorbi in acest timp cu Lucifer...

POVESTIRE LUCIFER:

Stiam ca, Jesica plange si are nevoie de alinarea mea, dar am multe de facut. Chiar acum cateva secunde Kriss mi-a atras atentia ca Samantha, nu se simte bine. De obicei, nu prea imi pasa de ea, dar cum mama e in plin divort cu tata, eu trebuie sa fiu baiat bun... Sunt insusi Lucifer, dar mama ma obliga sa am grija de sora mea cea mica, care seamana perfect cu tata ce soarta pot sa am si eu!

-Kriss, spune-i Samanthei ca trebuie sa mai slabeasca un pic incuietorile aripilor ei! Daca zboara, treci tu in locul ei, ai inteles?

-Desigur, Imparate.

Zicand asta, mana dreapta a mea, pleca si ma lasa singur. O vad pe Jesica din nou, de data asta era fericita si povestea cu Anne, intamplari ciudate pe care le fac oamenii. Desi sunt identice, Jesica ma face sa ma simt oarecum, viu. Nu pot sa spun ca m-am indragostit de ea acum, dar simt nevoia de a proteja sufletul ei firav. Daca nu mi-ar fi trezit nici un pic de interes as fi lasat-o sa ma vada din prima. Si in plus, trebuia sa-mi fie sotie! Aceea vrajitoare ce a facut vraja, nu mai este pe aceasta lume. Mi-a luat tot ce iubeam asa ca m-am asigurat ca va avea un sfarsit destul de dur!

-Domnule! Samantha! zice Kriss intrand intr-un suflet pe usa.

-Ce s-a intamplat cu ea? zic indiferent.

-Incepe sa isi foloseasca puterile si nu cele rele!

-Sam! zic incet, dand din cap negativ.

Tot timpul imi face probleme! Sam este un inger fara pacat care nu pot, orice as incerca sa o fac sa mearga pe drumul rau. Desi am reusit cat de cat sa ii coloram aripile in negru, ea tot mai spera la albul imaculat cu care s-a nascut.

Cobor in temnita si observ ca lacatul ei este rupt. Era pe cale sa iasa, dar am venit la timp.

-Unde crezi ca te duci, idioato!

-Nu ma face pe mine idioata!

-Treci in temnita cum a poruncit mama!

-Ma dor aripile! Te rog Lucifer...

Sam se uita la mine cu ochi de catelus ploat. Nu ii merge!

-Nu Sam, nu te pot lasa! zic dur si uitandu-ma in fata ei care luase un aspect destul de trist.

-Atunci, il poti lasa pe Kriss cu mine?

Ma uit la ea si observ ca il privea cu o sclipire in ochi.

-Nu! zic asta incepand sa rad.

Inchid lacatul si ma duc din nou in biroul meu. Am de gand sa vorbesc cu Jesica, deoarece mie dor oarecum de vocea ei.

-Kriss pazeste-mi biroul! Daca te duci la Sam iti voi baga inima ei pe gat! Ai inteles?

-Da...

Zicand stins ultima replica, Kriss, iese din biroul meu. Era tocmai atmosfera care imi placea, linistea provocata de intuneric...

POVESTIRE JESICA:

-Anne! Stiai ca in curand se va face iarna si vine ziua noastra?

-Desigur! Macar atata lucru sa stiu si eu din ce li se intampla oamenilor! zice ea razand cu pofta.

-Jesica! ne intrerupe o voce barbateasca.

Imi joaca mie feste auzul sau tocmai l-am auzit pe Lucifer?

----------------------------------

In poza sunt aripile lui Anne.