Jocurile Supraviețuirii

Capitolul 4

Au trecut câteva zile de când mi-am dat seama că sănătatea frățiorului meu este în pericol, iar starea lui se înrăutățește...Acum e în pat, transpirat tot, vomitând...deși nu prea are ce vomita...Iar eu stau lângă el, neștiind ce să fac...și asta doare foarte tare...faptul că nu pot să îl ajut cu nimic...Și nici măcar când doarme, boala nu îl lasă în pace...Tremură și tușește fără oprire...Acum doarme, respirând greu, iar din când în când tușește, eliminând și sânge.

Iar condițiile din casă nu îl ajută cu nimic, ba chiar înrăutățesc situația. Praful e peste tot, pereții sunt acoperiți de mucegai, iar haine mai avem puține curate, ba chiar unele s-au umplut de ploșnițe...Mi-ar plăcea să pot să le ard, dar nu pot pentru că și așa avem prea puține haine...Iar cu mâncarea stăm cel mai prost...De câteva zile, tot ce a mâncat frățiorul meu au fost resturile din conserva de pește desfăcută cu câteva zile în urmă, iar eu nu am mâncat nimic...

Trebuie să iau atitudine...Mă ridic încet de pe pat și mă îndrept spre dulapul cu haine. Iau câteva la întâmplare și le iau cu mine la baie. Deschid ușor ușa din lemn cu un scârțâit, pășesc pe podeaua acum murdară și pun hainele în vană. Când pornesc apa, îmi dau seama că nu mai avem nici apă caldă, deci sunt nevoită să spăl hainele cu apă rece, iar hainele cu ploșnițe le voi spăla separat de celelalte. Iau hainele și încep să duc jegul și petele de pe ele...cât pot... Nici nu am terminat bine prima bluză, că , din cauza apei reci, mâinile încep să mă doară...

O bluză neagră, niște blugi vechi și rupți de la atâta purtat, un tricou verde...Grămada de haine pare fără sfârșit, mâinile mă dor, apa este deja neagră de jeg, dar nu o pot schimba pentru că îmi e frică să folosesc prea multă apă, din cauza facturilor, iar genunchii îmi tremură din cauza poziției incomode în care stau. Când iau un tricou gri, îmi întorc privirea spre grămada de haine de spălat ca să îmi dau seama că mai am doar două bluze și o pereche de pantaloni și termin. Oftez ușor.

Ziua mi s-a părut că a trecut foarte repede...Poate că din cauză că am muncit neîntrerupt...Ba am spălat haine, ba podeaua, ba am șters praful...Am încercat să fac apartamentul ăsta mai curat și mai bun de locuit. Nu e totul lună și bec, pe podeaua din bucătărie mai sunt ceva pete, unii pereți tot sunt plini de mucegai, dându-le o culoare galben murdar, dar e în orice caz mai bine... Obosită, mă așez în pat lângă Matt și încerc să adorm, dar nu pot...Dar întrebarea Cum pot să ies din rahatul ăsta continu?. Îmi dau seama că singură nu am cum să supraviețuiesc...E ca și cum aș încerca să înot împotriva curenților puternici ai unui râu, nu avansez deloc, dar înot, și înot până nu mai știu nici în ce parte sunt malurile râului, dar eu continui să înot. Acum înțeleg de ce s-au creat atâtea haite de copii. Se pare că asta ar fi singura mea opțiune. Mâine voi merge la Jay și la gașcă...Dar în legătură cu Matt nu știu ce să fac...Poate voi reuși să îl duc la spitalul local...Măcar să știu ce are... Încet, mă întorc cu fața spre el care lucește în lumina de afară din cauza transpirației... E atât de fragil, atât de delicat...Îmi aduce aminte de un animal domestic, alungat în sălbăticie care, spre deosebire de alte animale crescute în libertate, nu știe ce înseamnă să te lupți pentru supraviețuire, care nu e antrenat pentru așa ceva...

O tuse puternică și o bufnitură mă trezesc brusc. Când casc mai bine ochii, îl văd pe Matt lat pe jos, stând fără conștiință. Prima dată nu îmi vine a crede ochilor...nu vreau să cred că și Matt poate pleca așa repede de lângă mine.

-Matt? îl strig eu, coborând repede din pat și primind nici un răspuns. Matt? zic eu din nou, aproape țipând.

Mă duc lângă el și îl ridic repede în brațe de pe jos, de pe podeaua rece și murdară, așezându-mă lângă el.