CRINUL ROȘU

Mincinoși, escroci și hoți

Îi răpiseră copilul. Și îl țineau pentru răscumpărare. Putea oare să fie altfel, când ea îi putea simți inima bătând ca și când ar fi fost a ei?

Dar nu i-l luase moașa sau doctorul. Reginald fusese cel care-i răpise suflețelul, folosindu-și banii pentru a cumpăra tăcerea celor care se aflau în seviciul său.

O, cum și-l amintea cum stătuse în picioare în salonul ei, când venise după ce trecuseră luni întregi, așteptând să i se mai ostoiască furia și disperarea. Nu mai avea nevoie de ea, se gândea în timp ce-și încheia rochia cenușie cu degete tremurătoare. O terminsase cu ea, acum că obținuse ceea ce-și dorise. Un fiu, un moștenitor. Singurul lucru pe care nevasta lui cea frigidă nu fusese în stare să i-l ofere. Se folosise de ea și apoi îi luase singura comoară, de parcă ar fi avut tot dreptul. Oferindu-i în schimb bani și o călătorie în Anglia.

"Va plăti pentru asta, va plăti, va plăti", continua să-și repete în minte, în timp ce își aranja părul. "Dar nu cu bani. O,nu! Nu cu bani."

Nu mai avea nici un sfanț acum, dar avea să găsească o cale. Cu siguranță va găsi o cale, de îndată ce-l va avea din nou în brațe pe scumpul ei James.

Sevitorii-șobolani și târâturi-îi furaseră din bijuterii. Își dăduse seama. Fusese nevoită să vândă aproape tot ce-i rămăsese, și fusese înșelată la socoteală. Dar la ce putea să se aștepte de la un bijutier cu buze subțiri care semăna cu o sperietoare de ciori? Doar era bărbat!

Mincinoși, escroci și hoți. Cu toții.

Când va termina cu ei, toți aveau să plătească.

Nu găsea rubinele-brățara cu rubine și diamante, pietrele în formă de inimă, sânge și gheață, pe care Reginald i-o dăruise când aflase că era însărcinată.

Era un flecușteț. Prea delicată, prea mică pentru gusturile ei. Dar o voia, și scototci disperată prin dezordinea din dormitorul și garderoba ei.

Plânse ca un copil când găsi în schimb o broșă cu safire. În timp ce lacrimile i se uscau pe chip, în vreme ce degetele i se încleștau pe bijuterie, uită de brățară și de dorința mistuitoare de a o găsi. Uită că o căuta. Zâmbi privind scânteierea pietrelor de un albastru intens. Vor fi de ajuns pentru un început bun pentru ea și James. Avea să-l ducă de-acolo, poate undeva la țară, până o să se simtă bine din nou, puternică din nou.

De fapt, totul era foarte simplu, hotărî ea cu un rânjet răutăcios în timp ce se studie în oglindă. Rochia cenușie era discretă, plină de distincție-foarte potrivită pentru o mamă. Dacă îi era prea largă sau îi atârna corsajul, n-avea ce să-i facă. Nu mai avea servitori, nici croitoreasă pentru un retuș. Se va îngriji de silueta ei de îndată ce ea și James ajungeau în frumoasa căsuță de la țară.

Își aranjase părul blond în bucle în vârful capului și, cu un mare regret, renunțase la roșul de pe buze. Conchise că era mai bine să aibă o înfățișare discretă.O înfățișare discretă era liniștitoare pentru un copil.

Se va duce pur și simplu să-l ia acum. Se va duce la Harper House și va lua înapoi ce era al ei.

Drumul din oraș până la marele conac al familiei Harper era lung, rece și costisitor. Nu mai avea o trăsură proprie, și curând, foarte curând, reprezentanții lui Reginald urmau să se întoarcă s-o dea afară din casă, așa cum deja amenințaseră.

Dar închiriase o trăsură, și merita toată cheltuiala. Altfel, cum l-ar putea duce pe James înapoi în Memphis, să-l așeze cu blândețe în leagăn și să-i cânte cântecele ca să-l adoarmă?

"Lavanda e albastră, dili, dili", cântă ea încet, frământându-și mâinile cu degete fine în timp ce se uita afară la copacii iernatici care mărgineau drumul.

Luase cu ea păturica pe care o comandase de la Paris, căciulița albastră și drăguță și botoșeii. În mintea ei, copilul era tot nou-născut. În mintea ei cea distrusă, cele șase luni de la nașterea lui nici nu existau.