Kaira - FINALIZATĂ

Douăzeci

M-a prins și m-a imobilizat. Știam, sfârșitul meu se apropia.

Scena îmi era bine cunoscută - 20 ianuarie 2021.

Am încremenit. Am închis ochii și am început să mă rog.

Nu îmi mai simțeam mâinile, la cât de rău mă strângea. Am reușit să urlu o dată, dar m-am trezit cu o palmă de toată frumusețea care mă amețise rău.

Deodată, toată greutatea lui a fost luată de pe mine. Tipul căzuse jos și se ținea de cap. M-am așezat pe jos, plângând. Nu mai înțelegeam ce se întâmplă.

Am simțit o mână pe brațul meu.

Am tresărit instantaneu.

-Totul e bine, calmează-te, mi-a spus Ryan mângâindu-mi încet spatele.

S-a pus lângă mine pe nisip. Mi-a pus capul pe umărul lui cu o mișcare lentă.

Deși știu că nu e bun pentru mine, el e tot ce am acum. Ce pot pierde?

M-au apucat sughițurile. Eram oripilată. Plângeam. Nu mai vedeam nimic.

Avusesem încredere într-un băiat care era să mă omoare.

Ryan îmi masa spatele în continuu.

-Ești bine, sunt aici, a mai spus el după 15 minute, o ultimă dată înainte să mă calmez.

-Mulțumesc, Ryan, am spus eu mai mult șoptit.

Am aruncat o ultimă privire la băiatul întins pe nisip, după care am pornit alături de Ryan pe malul apei.

Și-a aprins o țigară.

-Nu ar trebui să mai fumezi atât de mult, am spus eu deodată.

S-a strâmbat, însă era chiar drăguț când o făcea

-Nu fumez mult, un pachet îmi ajunge 2 zile.

-E foarte mult, serios.

Și-a continuat țigara liniștit.

Mă uitam chiorâș la el. A stins-o după al 6-lea fum. Rămăsese mai mult de jumătate neatinsă.

-Mai bine? a spus el zâmbind.

-Mult mai bine, am spus eu zâmbind șters din întâmplare.