Kaira - FINALIZATĂ

Patruzeci și doi

24 august 2021
Când m-am trezit, simțeam încă mâna care mă strângea. Aveam masca cu oxigen pe fața și o perfuzie.

M-am uitat în dreapta mea.

Ryan stătea pe un scaun și îmi strângea mâna. Era cu tricoul de la muncă pe el.

Nu mai plecase?

-Hei... cum ești? m-a întrebat el vizibil obosit.

Avea ditamai cearcănele și își dăduse șapca jos.

-Mai bine, cred. Ai dormit aici?

-Pe scaunul ăsta. E chiar confortabil, a zis el zâmbind.

Am rămas surprinsă. De ce nu plecase?

-I-am sunat pe ai tai. Sunt pe drum, a spus el.

Încă nu îmi dăduse drumul mâinii.

-Mersi, Ryan, am spus eu trăgându-mi mâna dintr-a lui.

-Stai liniștită, blondo. Știi... îmi pare rău de un singur lucru. Nu trebuia să te las să pleci în seara aia. Kaira, eu chiar țin al naibii de mult la tine și îmi pare rău.

Ryan mă surprinde din ce în ce mai mult. Am rămas tăcută.

Doctorul a venit să îmi verifice starea generală.

Părinții mei au venit și ei după ceva mai mult timp. Erau panicați.

I-au mulțumit lui Ryan.

Tata a vrut să îi dea bani, pentru că a stat atâta lângă mine.

Răspunsul lui m-a surprins din nou.

-Mulțumesc, domnule. Dar voi refuza. Contează ca ea să fie bine.

Ai mei au rămas mască. Doctorul mi-a recomandat două luni de tratament, și îmi garanta sănătatea.