Kaira - FINALIZATĂ

Treizeci și doi

Ryan m-a tras de umeri cu o mână în direcția opusă tipilor. A oftat. A dat să își scoată pachetul de țigări.

M-am uitat la el. L-a băgat la loc. Știe că am probleme cu plămânii și nu pot sta în fum de țigară. Am plecat din parc și am mers pe plajă, ceva mai departe de petrecere. Ne-am așezat pe un leagăn.

-Ryan, de ce ai fost prieten cu tipii ăia?

-Nu e treaba ta, a spus el sec.

Am tăcut din gură. Era nervos.

-Scuze, a spus el.

-Nu-i nimic, te înțeleg.

-Uite... am niște probleme în familie. Tata a fugit cu alta femeie acum 2 ani, mama e în depresie de atunci și nu vrea să vorbească cu nimeni. Frații mei mai mici sunt crescuți de bunica și bunicul. Eu sunt aici făcând un ban și încercând să îi ajut cât mai mult. E greu... și am cedat și am ajuns în anturaj prost.

Nu mă așteptam la asta. Ryan șmecherașul se transformase într-un Ryan matur și trist.

-Nu zic, frații mei au tot ceea ce le trebuie, dar pastilele mamei costă mult. Depresia o mănâncă.

-Ryan...

-De aia nu am stat primele zile cu tine. Știam că anturajul meu prost te poate influența și nu voiam să te stric. Ești atât de inocentă și naturală, atât de matură și totodată copilăroasă. Nu am văzut nici o tipă de 17 ani care să aibă atâtea calități. Ești specială.

Am simțit căldura urcându-mi în obraji, dar m-am potolit.

-Iți e dor de Kawasaki, blondo? a întrebat el, un zâmbet apărându-i în colțul gurii.

Am zâmbit. Când a observat reacția mea, m-a luat în spate și a fugit pe plajă până am dat de un garaj. Spre surprinderea mea, era un garaj imens în mijlocul căruia trona Kawasaki-ul ZX-10R SE. Îmi lipsise bestia. Ryan mi-a pus o cască neagră în cap și geaca lui de motor. Îmi lipsise și asta.