Cincizeci și patru

321 15 1
                                    

Zilele au trecut ca vântul. Ryan a fost externat, însă avea nevoie de îngrijire permanentă. Ne-am întors la resort pentru a împacheta. Ne-am luat rămas-bun de la colegi și de la patron și am luat un taxi până la gară.

Alissa și Dom, cum stăteau în orașe foarte apropiate, au luat același tren. O să îmi lipsească. Ne-am îmbrățișat și i-am văzut cum pleacă.

-Ryan, cine va avea grijă de tine? m-am trezit eu vorbind.

-Nu știu... Italia e anulată, asta e clar, a zis el trist.

-Ryan, vino cu mine. Mai am o cameră liberă acasă.

-Nu vreau să mă ai pe cap, Kaira. O să am cumva grijă de mine, a zis el.

-Nici să nu te gândești, Navarro, nu am de gând să mă cert cu tine și pe tema asta! Vii cu mine și punct, am zis eu hotărâtă.

Am luat încă un bilet pentru orașul meu. L-am urcat ceva mai greu pe Ryan în tren. Mă bucur că a acceptat.

Ajunși, ai mei ne-au întâmpinat. Le-am explicat cum stă treaba cu Ryan, și au fost de acord să îl găzduim.

Încet, încet, toate reveneau la normal.

După ce l-am ajutat pe el să despacheteze, am mers la bucătărie să mâncăm.

-Kaira, ești sigură că e ok să stau aici? a întrebat el pentru a mia oară astăzi.

-Mai mult decât sigură, am zis eu oferindu-i un sărut pe obraz.

Kaira  - FINALIZATĂ Where stories live. Discover now