Inceputul unui sfarsit tragic

17 noiembrie

"Clara , pe bune acum , hai sa mergem" rugămințile exasperante ale blondei , umpleau camera si urechile mele de galagie , făcându-ma sa înjur ca am acceptat teribila idee de a ma ridica astăzi din pat.

"Au trecut 2 zile de când eu cu Ralf ne-am desparit. Chiar nu vreau sa ii îndur prostia in seara asta" îmi dau ochii peste cap , continuând sa îmi aplic rimelul pe gene.

"Nu e prostie" obiecteaza blondina "E iubire" continua , un chicot ieșind de pe buzele ei voluptoase.

"Bă da-o dracu , asta numai iubire nu e. E pura obsesie" ma strâmb amintindu-mi de toate dațile in care ma ascundeam de el după fiecare despărțire , doar ca sa nu fiu nevoită sa iau parte la nebunia lui. Da si eu mai proasta , continuam sa ma împac cu el , deși știam ca la același rezultat o sa se ajungă.

"Poate de data asta o sa fie ok" ridica din umeri , zâmbind.

Dorința ei imensa de a se duce in acel club , m-a făcut sa cedez si sa o urmez. Nu sunt genul de persoana ușor influențabilă , însă când vine vorba de Audrey , mintea si rațiunea mea o iau razna. E ca si cum as avea un pitic pe creier care de fiecare data când ii aude o rugăminte , îmi tăbaceste creierul cu o bată pentru a ma îndruma sa fac ce vrea ea. Si știu ca pare cliseic însă , ea este slăbiciunea mea si probabil mereu o sa fie.

Drumul spre "Havens" de obicei nu ar trebui sa dureze mai mult de 10 minute însă in seara asta , a durat 30. Voiam din răsputeri sa trag de timp ca sa nu ii văd fata fostului meu iubit. Mesajele si apelurile primite in draci de la prietenii nostrii , însoțite de multe înjurături , au continuat sa vina , făcându-ma sa ma enervez si sa ma îndrept spre locație , acest lucru punându-i blondei din dreapta un zâmbet pe buze.

Aproximativ aceleași persoane , aceeași muzica , aceleași lumini , si cu siguranța aceeași atmosfera. Nu pot spune ca Havens este un club oarecare , însă nici unul foarte special. Am venit atât de des aici încât avem o masa non stop rezervată. Si chiar dacă nu pun semnul de rezervat pe ea , toată lumea știe cine sta acolo. E ca o regula nescrisa, masa de lângă bar , dj si fereastra imensa , este de neatins. Poate pare un lucru puieril , poate e doar un gest de admiratie , însă cu siguranța este si unul idiotic . Sa dai atât de multă putere închipuită unor copii de 19 ani , nu e tocmai cel mai bun lucru , dar hei , consumația făcută de noi in fiecare seara de club , este imensa deci măcar atât sa facă si patronul pentru noi.

După multe ture in jurul clubului si foarte mult combustibil consumat , am reușit sa prind un loc de parcare in fata lui. Ce e drept , puteam sa parchez mai departe însă imensa mândrie ce o port acestei mașini , ma făcea sa vreau sa o etalez cât puteam de mult. Voiam ca toată lumea sa știe , cine e la volanul unei asemenea bijuterii , in special , voiam ca toți misoginii sa sa își înghită limba când spun fraza "femeile nu știu sa conducă". La dracu cu ipocrizia lor , suntem la fel de apte ca ei si nimeni nu îmi poate schimba părerea.

Ne-am dat jos din mașina , mergând spre intrare unde prietenii nostrii ne așteptau. Si nu , nu ne asteptau pentru ca sunt niște drăguți si nu voiau sa intre fără noi , ci pentru ca voiau sa fumeze si încă nu era trecut de 12 ca sa poată face asta înăuntru. Am trecut cu privirea peste persoanele din jurul lor , observandu-l si pe Ralf lângă o masa de afara , vorbind cu doi băieți. I-am salutat pe toți ajungând in dreptul lor , înjurând in minte faptul ca nu pot sa beau si ca o sa trebuiască sa fac fata unei drame specifica blondului , treaza. Nu sunt adepta băuturii , însă in momente ca astea , as avea nevoie de mai multe pahare de vodka.

"Deci" spune Chris uitându-se la mine ,expirând fumul din tigara proaspăt aprinsa "Se prevede o împăcare între voi doi?" Întreabă râzând , făcând un semn nu prea subtil spre blondul care încă era la masa cu acei doi băieți. Ii cunoșteam pe amândoi , bine , mai mult sau mai puțin. Pe Carl il știam de la Audrey. Relații , combinații , drame chestii de genul , iar pe băiatul de lângă el , il știam din vedere. Colby , probabil unul din cei mai frumosi băieți din oraș si acum chiar nu exagerez. Nu ii cunosc mentalitatea , nu ii știu personalitatea , probabil de asta nici nu m-a atras suficient de mult încât sa vreau sa il cunosc dar cu siguranța mi-a atras atenția si o face mereu când il văd pe undeva.

"Ce amuzanti suntem in seara asta , Collins" îmi dau ochii peste cap aprinzandu-mi la rândul meu o tigara , pasându-i bricheta blondei care era in permanenta in stânga mea.

"Eu chiar nu glumesc , Adams" zâmbește făcându-mi cu ochiul. Gest care m-a făcut sa îmi dau ochii peste cap , iar de la restul sa sustragă câte un chicot , dându-le impulsul de a ma tachina precum brunetul din fata mea.

"Ești cu furia roșie?" Schimba Alexis subiectul intr-un final , îndreptându-si privirea spre masina mea. Am aprobat din cap , mulțumindu-i mental gestul de a încerca sa ma scape din chinul prietenilor mei.
Atenția mi-a fost luată de la Alexis in momentul in care neplăcutul sentiment ca as fi privită , mi-a făcut pielea de găina. M-am încruntat căutând cu privirea persoana cu pricina , aceasta oprindu-se in dreptul cuiva la care ma asteptam cel mai puțin. Colby. Ochii sai de un albastru intens parca ma strapungeau cu fiecare mișcare. Ma analiza din cap pana in picioare făcându-ma sa ma incrunt si mai rău.

"Mi-o dai si mie la o tura?" întrebarea asta a venit ca o palma peste fata , făcându-ma sa ma trezesc din transă indusa de saten

"Ti se pare ca sunt pusă pe făcut fapte bune sau ?" Întreb ironica , săteanul din fata mea ridicând mâinile in semn de predare.

"Pe Audrey o lași mereu " se încruntă șoptind pe sub nas.

"Fa diferența dintre voi doi" rad , aruncând tigara in scrumiera , indreptandu-ma spre intrare cu Audrey de mâna.

Seara continuase într-un mod plăcut , pana am decis sa scurtez distracția datorită sentimentului de nesiguranța pe care il simteam in continuu. Provenea din partea lui Colby , sunt sigura de asta. Privirea lui ma ardea , iar ochii aia ma făceau sa îmi pierd mințile însă nu intr-un sens bun. Avem impulsul de a ma duce la el si de a-i tipa in fata. Voiam sa ma afirm , voiam sa ii spun sa înceteze sa ma mai privească si sa se uite doamne iartă-ma in alta parte. Însă nu am putut face asta , frica de a parea nebuna m-a împiedicat , așa ca mi-am luat prietena si am plecat spre casa pe care o împărțeam. De ce dracu se tot uita. Altceva mai bun nu avea de făcut? Întrebarea asta m-a măcinat toată seara , însă am păstrat-o pentru mine.