O nouă Theia

44 10 2
                                    

Dispariția lui Șobi și a baghetei a lăsat amprente asupra castelului, chiar daca nu asa evidente. La început Harry, Hermione și Theia nu și-au dat seama, dar cateva tablouri deja dispăruseră. Erau tablourile foștilor directori ai Hogwarts-ului. Cei trei i-au spus tot ce se întâmplase lui Dumbledore, care părea mai îngrijorat cu fiecare minut.

Harry se mândrea că, după două zile de cercetări cu Hermione, nu mai trebuia să pună mâna pe vreo carte până la Examenul de Vrăjitorie Avansată și tot va reuși să treacă. Theia, pe de altă parte, suspina de fiecare dată când Hermione propunea un nou titlu, spunând ceva ce semăna cu "Sunt anul doi! Ar trebui să fie lejer! Am citit la cărți de nu-mi mai trebuie o viață!"

-Zise fata care a călătorit în timp până în vremea când tatăl său era elev pentru a o avertiza pe viitoarea Ministră a Magiei cu privire la faptul că a inventat călătoria în timp și trebuie să aibă mai multă grijă decât a avut vreodată pentru că Voldemort vrea să distrugă Hogwarts și destinele a mii de vrăjitori. Spuse Hermione, ridicându-și ochii maronii și ageri din unul dintre multele volume maronii despre magie și moduri de a călătorii în timp.

-Da... Păi tot a fost mai lejer ca asta, să știi. Zise Theia încercând să se apere. Hermione îi aruncă fetei cu părul blond-argintiu o privire scurtă, dojenitoare, apoi se întoarse la treaba ei.

Ochii de un verde intens ai lui Harry o priviră pe Theia care o imita pe Hermione. Băiatul începu să râdă. Uneori Theia îi amintea de Ron și de încercările lui nereușite de a o face pe Hermione să se oprească din citit. Îi era dor de toți de la Hogwarts: de vizitele la Hagrid, de teoriile Lunei în legătură cu toate chestiile magice ale căror nume Harry nu le-a putut reține, de antrenamentele cu Ginny la Quidditch, de farsele lui Fred și George, de glumele cu Ron, de tot...

-Știu la ce te gândești, Harry. Hermione se apropie de el, întrerupându-l din șirul lung al gândurilor melancolice. Îi vom găsi, Harry. Pe toți. Vor fi bine. Totul va reveni la normal. Promit.

-Vrei să spui la cât de normale pot fi lucrurile pe aici, îi spuse Harry zâmbindu-i. Era cel mai norocos să o aibă ca cea mai bună prietenă pe cea mai deșteaptă vrăjitoare de vârsta ei. Și Hermione gândea la fel în legătură cu băiatul care a scăpat cu viață.

Theia se îndreptă spre dormitor. Susținea că are ceva să le arate, dar este o surpriză și va merge să o aducă. Trecuse ceva timp și, chiar când cei doi au vrut să meargă după ea, atunci au observat o siluetă slăbuță, cu păr blond care cobora scările. Nu mergea așa cum o făcea Theia. Pășea țanțoș, avea un aer de superioritate și nasul pe sus.

-Ai rezolvat, Theia? Ai găsit ce căutai? o întrebă Hermione prietenește.

Fata pufni. Se strâmbă de parcă mirosea ceva stricat și îi întoarse o privire rece.

-Ce te interesează pe tine, Granger?

-Theia, începu Harry cu timiditate.

-Nu am timp de voi, Potter, am treburi importante de făcut. Fata își luă geanta pe umăr și plecă oarecum satisfăcută.

-Hermione, ce a fost asta?

-Cred că vrei să întrebi cine a fost, a spus Hermione înțeleaptă, însă Harry nu părea să înțeleagă punctul ei de vedere. Hai, îți explic pe drum.

-Dar unde mergem?

-Mergem după Theia. Nu știu ce s-a întâmplat, dar vom afla.

Hermione Granger și misterul de la HogwartsWhere stories live. Discover now