Misha

Capitolul 1

❀⊱┄┄┄┄┄┄┄┄┄┄┄⊰❀

— India Evans și Mikhail Volkov, veți colabora pentru această scenetă.

În acel moment în care profesorul nostru de arte, domnul Bruce Grant, ne-a informat că urma să lucrăm împreună, am știut că eram terminată. N-aveam nici o șansă cu Misha.

— Dar, domnule profesor, m-am ridicat brusc în picioare, sperând să găsesc o soluție.

Bărbatul s-a uitat la mine, mijindu-și ochii deasupra ochelarilor care îi căzuseră pe nas.

— Da, India, e vreo problemă?

— Păi, eu... m-am bâlbâit încurcată. Ce puteam spune? Că-mi era frică de tipul ăla? Că nu-l cunoșteam absolut deloc și că existau zero șanse ca noi să reușim să relaționăm în vreun fel? Nici măcar nu știam dacă-l ducea câtuși de puțin capul, nu-l văzusem niciodată ieșind în evidență cu ceva la ore.

N-aș fi vrut nici să-l fac să se simtă prost, în definitiv eu uram oamenii care recurgeau la asta. La rândul meu cunoșteam foarte bine sentimentul. Prin clasele primare am fost adesea hărțuită de ceilalți colegi din cauză că eram mai grăsuță. Copiii chiar puteau fi răi, mult mai răi decât orice adult.

— Da, India, te ascult, a insistat profesorul, așezându-se înapoi pe scaun și aranjându-și ochelarii.

Domnul Bruce era un bărbat trecut bine de cincizeci de ani, dar care mai conserva încă foarte multă răbdare față de noi. Și era întotdeauna deschis la idei inovatoare și adeseori chiar ne îndemna să-i punem mai multe întrebări, atunci când voiam să aflăm ceva.

— N-am putea să schimbăm partenerii? am propus, afișând un zâmbet strâmb și probabil tâmp. Aș putea, de exemplu, să lucrez cu Sierra, am sugerat, uitându-mă la colega de lângă mine. Stăm și foarte aproape una de cealaltă și ne-ar fi mult mai ușor să...

— Nu crezi c-ar trebui să ai puțină încredere în mine, domnișoară Evans?

Întrebarea profesorului m-a luat prin surprindere. Am rămas cu mâna, cu care gesticulasem mai devreme, în aer.

— Dacă am ales așa înseamnă că am eu motivele mele, a continuat el. Acesta nu este o simplă temă, ci totodată și un experiment. Veți înțelege la momentul potrivit despre ce e vorba. Acum, dacă îmi spui că nu poți să duci treaba asta la bun sfârșit, n-am decât să nu te trec la materia mea. Nu-mi dai de ales. Decizia îți aparține.

Cuvintele lui au căzut asupra mea ca o găleată de apă rece. Nu mă așteptasem la așa ceva.

M-am uitat la Volkov și spre surprinderea mea am observat că lui nici măcar nu îi păsa. Continua să deseneze nonșalant ceva în caietul lui.

Nici nu știu de ce mă mai mira asta. Încă de când s-a mutat în clasa noastră, în urmă cu vreo cinci luni, a fost exact ca în prezent. Indiferent față de tot ce se întâmpla în jurul lui. Nu vorbea niciodată cu nimeni. Era pur și simplu absent, chiar dacă din punct de vedere fizic era aici.

— Mikhail, tu ai ceva de adăugat? i s-a adresat domnul Bruce. Cumva nu-ți convine nici ție alegerea mea?

— Mi-e indiferent, am auzit glasul lui stins.

Exact ce ziceam mai devreme.

— Deci vei colabora cu India?

— Dacă așa ați hotărât, a dat doar din cap, parcă resemnat.