Misha

Capitolul 5

❀⊱┄┄┄┄┄┄┄┄┄┄┄⊰❀

Nu, nu eram leneșă și nici proastă. Nu eram deloc indolentă, cu atât mai puțin insipidă. Idiotul de Volkov avea să descopere cât de mult se înșela.

Da, nu îmi făcusem tema, dar în general eram o elevă eminentă. Nu aveam absențe, iar notele mele erau foarte bune, eram printre primii din clasă la învățătură. Sierra mă întrecea cu puțin.

Foarte rar se întâmpla să nu-mi îndeplinesc obligațiile.

Ziua de azi nu părea mai bună decât cea de ieri, cel puțin începutul ei. Mă trezisem foarte obosită și cu nici cel mai chef de a mă ridica din pat. Dar eram de abia la jumătatea săptămânii și miercurea aveam o grămadă de ore importante, așa că nu puteam trage chiulul. Nici măcar invocând vreo boală imaginară.

Era deja târziu când mi-am făcut curaj să ies de la căldurică și să mă transport în baie. Mi-am făcut rutina matinală și am tras în grabă niște blugi și un pulover pe mine. Nu aveam timp nici măcar să-mi aranjez cât de cât părul. Așa că doar am trecut peria prin el și l-am arajat puțin cu mâna. Aveam nevoie de o nouă tunsoare. Bretonul deja îmi intra cu mult în ochi.

Am tras puțin de obraji cu degetele, fiindcă aveam o culoare cadaverică. Din cauza frigului păream mereu mai albă. Și din nou mi-a apărut în fața ochilor imaginea lui. Am strâns pleoapele. trebuia să o șterg. Cu orice preț.

Melodia telefonului m-a făcut să tresar.

— Vii? Te aștept jos.

— Imediat.

Ca de obicei, Sierra venise după mine.

Mi-am luat caietele de pe birou și le-am aruncat în geantă. Am ieșit ca vântul din dormitor, îndreptându-mă spre ieșire.

Tata m-a auzit din bucătărie și a strigat la mine:

— India, pleci?

— Da, tată, sunt în întârziere.

— Vino să mănânci ceva înainte.

— Chiar n-am timp.

A ajuns lângă mine înainte să apuc să îmbrac paltonul.

— N-ai uitat nimic? a ridicat dintr-o sprânceană, punându-și mâinile în șolduri.

Am fugit spre el și l-am îmbrățișat, apoi l-am pupat rapid pe obraz.

Era un obicei de-al nostru, să nu plecăm niciodată dimineața de acasă fără să ne salutăm călduros.

— Acum treci în bucătărie și mănâncă măcar o gură din clătita pe care am pregătit-o, cu atâta drag, pentru tine.

Mă șantaja emoțional. Am zâmbit la el neputincioasă.

Am luat-o la goană spre bucătărie și am rupt o bucată din clătita caldă și glazurată cu ciocolată și banane. Clătitele erau răsfățul nostru matinal. Eu și tata le adoram. Mamei nu-i plăceau dulciurile.

— Să știi că dacă mă omoară Sierra e numai din vina ta, i-am zis, gesticulând cu furculița spre el.

El s-a așezat de partea cealaltă a mesei și s-a apucat să mănânce.

— De ce n-ai chemat-o sus?

Sierra lua de multe ori micul dejun cu noi, înainte de a pleca la școală, atunci când ne trezeam amândouă mai devreme. Ai ei nu erau aproape niciodată acasă, fiind foarte ocupați cu afacerile.