Misha

Capitolul 4

❀⊱┄┄┄┄┄┄┄┄┄┄┄⊰❀

    Nu mințisem absolut deloc când i-am spus că nu avea nici cea mai mică importanță pentru mine. Și totuși, de ce mă simțeam atât de mizerabil acum? De ce mă răniseră cuvintele lui și de ce am reacționat eu așa? Indiferent de răutatea sa, a mea față de el nu avea scuze.

    Însă acum nu mai conta și nu avea nici un rost să-mi mai bat capul cu asta, îmi repetam întruna. Însă era inevitabil să n-o fac. Poate că totuși n-am tras concluziile atât de greșit în privința lui. Volkov era exact așa cum crezusem eu. Incisiv și crud.

    Toate lucrurile astea mi se perindeau prin cap, în timp ce mergeam grăbită prin ploaia rece, care totuși se mai domolise un pic, spre norocul meu. Dacă se putea spune așa, fiindcă seara asta fusese destul de urâtă și n-aveam s-o pot uita prea ușor.

    Reușisem însă să parcurg o bucată destul de mare din drum cu rusul, așa că acum mă mai despărțeau de casă doar câteva minute.

    Odată ajunsă în căldura propriului cămin, mi-am așezat haina în cuier și m-am descălțat de ghete. Apa îmi pătrunsese până la piele și acum dârdâiam. Aveam nevoie de o baie și de un ceai fierbinte.

    — India, tu ești? a strigat mama, din sufragerie, la mine.

    — Da, mama, am ajuns.

    — Vezi că ai mâncare în frigider dacă ți-e foame.

    — Bine.

    Am urcat repede în camera mea. Nu voiam să mă vadă așa și să mă certe. Poate că mama nu era tocmai cea mai atentă sau afectuoasă persoană din lume, dar totuși își făcea multe griji din cauza mea. Îmi dădea întruna aceleași și aceleași sfaturi, le nesfârșit. Să nu mă îndrăgostesc prea devreme, să nu-mi pierd capul și să nu uit că studiile sunt cele mai importante. Că pe asta trebuie să mă concentrez acum.   

    Poate că ea voia ca eu să fac ceea ce ea nu putuse. Ea și tata s-au cunoscut în timpul facultății și s-au iubit mult, astfel că ea, pe la vârsta de douăzeci și doi de ani, a rămas însărcinată cu mine. A trebui să amâne facultatea pe care nici măcar n-o terminase încă.

    Dorința ei cea mai mare a fost să devină doctor. Apariția mea pe lume i-a dat complet planurile peste cap. Poate că de asta simțeam uneori că vorbea cu oarecare regret despre evenimentele petrecute în trecut. Poate reprezentam pentru ea dorințele și visele la care a trebuit să renunțe.

    În prezent lucra ca asistentă pentru un avocat important din oraș. Și chiar dacă serviciul ei îi aducea un venit considerabil, se vedea că nu era complet mulțumită de ceea ce făcea.

    Cu timpul toate frustrarile ei s-au răsfrânt și asupra noastră, a mea și a tatălui meu. Era inevitabil să nu aud certurile tot mai dese dintre ei. Întotdeauna mama avea ceva să-i reproșeze.

    Tata era director de creație într-o agenție de publicitate. Postul, după cum spunea și numele lui, îi solicita mereu creativitatea, așa că deseori era nevoit să stea și peste program atunci când lucrau la vreo reclamă pentru mariile companii. Lucrul acesta nu prea-i convenea însă mamei, care se folosea de orice prilej ca să-i scoată ochii că nu se ocupă mai mult de noi și de casă.

    Rare erau momentele când aveam și noi parte de liniște în casă. Cel mai adesea se întâmpla asta când mama era plecată. Eu și tata stăteam mult de povești câteodată și el întotdeauna mă asculta, fără să mă critice sau să încerce să-mi impună ideile lui. Și datorită lui am decis să fac acele ore de canto. Căci și el, ca și Sierra, credea că am talent și că vocea mea e specială.