Dangerous#1 \\editare

One day

Mi-am infăşurat pansamentul in jurul piciorului ignorând durerea ce se facu resimţită in tot corpul din cauza loviturii cu bucata de lemn din drept uşii. Am strâns din dinţi continuându-mi drumul înspre maşină în ciuda rugăminţilor lui Brooks. Am strâns cu putere volanul apăsând ambreajul sunetul produs de el făcându-se auzit în toată maşina. Aerul răcoros se izbii cu putere de faţa mea patrunzând prin geamul deschis. Mâinile mele căutara cu rapiditate butonul ridicând geamul  mult mai sus..

Am apăsat acceleraţia lăsând în urma mea un nor mare de praf, în timp ce mă îndreptam catre Beverly Hills. Îmi simţeam ceafa umedă din pricina emoţiilor ce le aveam datorită aşa zisei întâlniri ce urma să aibă loc. Am stat puţin pe gânduri înainte să cobor din automobilul parcat în apropierea strazii unde urma să aibă loc întâlnirea. Mi-am şters gura cu  dosul palmei coborând din maşina şi îndreptându-ma cu paşi repezi înspre acel loc.

Mi-am pus mâinile in buzunar urmărind cele doua persoane . Înima incepu să imi bată neregulat din cauza cuplui din fata mea. Mi-am încleştat pumnii ţinându-i pe lânga corp în timp ce ma apropiam de cei doi.

-Jason? spuse fata întorcându-se iar pulsul îmi acceleră. Mi-am muşcat buza inferioară încercând să îi evit privirea fetei din faţa mea. Jason, ce cauţi aici? spuse ea prinzându-l mai bine de mână pe blondul din stânga ei.

-Eram în trece, am spus umezindu-mi buzele. Dar el, cine e? am spus indicânând cu mana băiatul de lânga el.

-El.. este Luke, a murmurat uitându-se prin vitrina magazinul alăturat în timp ce băiatul îmi întinse mâna dar eu i-am oferit doar o privire plină de dispreţ. Noi ar cam trebuii să plecăm, a spus în momentul ce o fetiţă cu parul blond si ochii căprui părasii magazinul cu o îngheţată in mâna, puteam jura ca nu avea mai mult de un an. Jessica, trebuie sa plecăm! a răbufnit prinzând-o de mână.

-Mami, cine este el? a spus ridicând capul din pământ înspre mine, iar inima îmi tremură la auzul cuvintelor ei.

Privirea lui Hope se schimbă dintr-una plină de dispreţ, intr-una plina de dezamagire si îngrijorare, pentru această fetiţă care înseamnă totul pentru ea.

-Luke, trebuie să pleci, a murmurat ea strângând-o pe Jessica de mâna. Ne vedem acasă, trebuie să vorbesc cu Jason, a spus aruncându-mi o privire plină de ură si trăgându-ma după ea până la cea mai apropiată terasă.

O aşeză pe Jessica pe unul dintre scaune lăsând-o să îşi savureze îngheţata in continuare. Îsi poziţionă coatele pe masă privindu-mă cu dispreţ pentru a mia oară pe ziua de azi.

-Cred că ţi-ai dat seama deja cine este ea, a spus plimbându-şi ochii asupra fetiţei ce stăteea între noi doi. Are aproape doi ani Jason, şi în tot acest timp nu te-a văzut nici măcar o singură dată.

-Îmi pare rau, am murmurat eu trecându-mi mâna peste a ei. Chiar îmi pare.

-Ştiu Jason, a spus retrăgându-şi imediat mâna. Ai putea încerca să petreci timp cu ea, măcar acum .

Mi-am poziţionat privirea asupra ei trecându-mi degetele printre firele de păr. Înima îmi bătea cu putere făcând să îmi fie imposibil să gândesc în acel moment.

-Las-o cu mine în seara asta, am spus eu cu o voce plină de entuziasm. Te rog ! am murmurat eu muşcându-mi buza inferioară.

-Nu ştiu ce să zic Jason, nu eşti tocmai cea mai responsabilă persoană pe care o cunosc, mi-a replicat ea sorbind din paharul din faţa ei. O să îţi dau o şansă, dar daca păţeste ceva, orice , am de gând să îşi tai ce ai tu mai scump, răbufni ea.

Am încuvinţat din cap apucând-o de mână pe micuţă după ce a purtat o discuţie ca intre fete. I-am deschis uşa aşezând-o pe locul din dreapta mea, iar eu mi-am ocupat locul obişnuit.

-Care e numele tău? spuse ea cu un accent adorabil.

-Jason, am spus prinzându-i mâna micuţă întra mea, iar ea tresării încercând să îmi îndepărteze mâna. S-a întâmplat ceva?

-Mama nu mă lasă să stau pe locul din faţă, spuse ea folosindu-se de accelaşi accent în timp ce se juca cu părul ei,

-Ei bine eu te las, am murmurat eu. Şi o să petrecem o zi fantastică împreună, am spus gesticulând cu mâinile.

Am luat-o în braţe coborând cu ea si îndreptându-mă către locul de joacă aflat la câţiva metri în faţa noastră. I-am dat drumul privind-o cum aleargă înspre groapa cu mingi colorate.

-Nu întri şi tu? m-a întrebat ea , iar eu am dat din cap în semn negativ scoţându-mi telefonul si făcând câteva poze cu ea, mi-am îndreptat din nou privirea înspre ea observând că se uită la magazinul cu jucării.

-Vrei ceva de acolo? am spus apugând-o de mijloc si scoţând-o afara, iar ea legănă din cap in semn afirmativ. Deci ce vrei? am spus apucând un coş in momentul ce am intrat pe uşile magazinului.

-Nu ştiu, spuse ea cu o voce plângăreaţă. Vreau prea multe lucruri, şi sunt scumpe, spuse ea uitându-se în pământ cu o privire tristă, Hope o învăţase să nu ceară prea multe.

-Uite Jessica, azi îţi poti lua tot ce doreşti tu, am spus trăgând-o de mână înspre unul din rafturile cu jucării si punând câteva în el, iar ochii Jessicăi se mărira. Pune tot ce vrei, am murmurat impingând-o la un alt raft , iar ea începu să pună câteva cutii înauntru. Oh haide Jessica, asta este tot ce poţi? am răbufnit eu provocând-o, iar ea începu să pună si mai multe jucării.

Am zâmbit amplasând două coşuri pline pe banda de marcat , in timp ce Jessica nu îşi mai incăpea in piele de bucurie.

-Aş fi vrut ca tatăl meu sa fie ca tine, spuse el iar pulsul mai ca mi se oprii.

_______________________________

Deci ăsta este noul capitol, sper să vă placă. Ştiţi deja că vă sunt recunoscătoare pentru toate lecturile şi voturile .

Mulţumesc !