Dangerous#1 \\editare

He's alive

Băiatul părea destul de drăguţ, înspre surprinderea mea. Acesta si-a deschis buzele să spună ceva dar a renunţat imediat. Am oftat parcă uşurată la gândul că m-ar fi putut întreba ceva şi nu aş fi putut răspunde făcându-mă de râs. Mâinile lui s-au desprins de pe talia mea punându-mă uşor la sol.

-Iar tu, cine eşti? am spus eu jucându-mă cu brăţara de la mâna mea.

Imaginea lui îmi dădea impresia dădea impresia unui băiat dur. Era destul de înalt, şi pot spune că mi-i se părea foarte cunosc.

-Noah, a răspuns el scurt dându-şi părul peste cap. Presupun că tu eşti prietena surorii mele, nu-i aşa? a spus el, iar eu am dat afirmativ din cap. Vino cu mine, trebuie vezi ceva, sau mai bine zis pe cineva, a spus trăgându-mă de mână până în faţa casei si deschizându-mi uşa maşinii  ce era parcată in dreapta casei.

Am înghiţit in sec lăsându-mi trupul să patrundă în maşină. Inima incepu să îmi bată cu putere, iar ideea de a pleca cu Noah nu mi-i se părea chiar atat de bună. Mi-am înfipt ungiile in tapiţeria neagră a maşinii încercând să îmi potolesc gândurile.

-De ce nu mănânci niciodată Roxanne? întrebă el făcându-mă să treas la auzul cuvintelor lui. Nu a observat nimeni? a spus făcându-mi inima să bată mult mai tare. Dacă ei nu au observat nu înseamnă ca nici eu nu am făcut-o Roxanne.

-De unde şti toate astea Noah? am răbufnit eu. Mă cunoşti doar de câteva ore, am suspinat eu acoperindu-mi stomacul cu mâinile.

-Tu mă cunoşti de câteva ore, eu te cunosc de câteva luni. Jason ne-a spus să te protejăm Roxanne, a spus el. Dar cred că este timpul să aflii ceva, a zis el apăsând acceleraţia si luând-o pe o stradă parţial goală. Trebuie să fi tare, pentru că ceea ce urmeză să vezi nu va fi uşor.

-Nimic din viaţa mea nu e uşor, am spus eu punându-mi capul între palme şi încercând să îmi eliberez mintea de toate gandurile negative.

-Coboară! se auzi vocea lui din exteriorul maşinii. Eram în faţa unui depozit de două etaje aproape de centrul oraşului. Vino după mine, se auzi vocea lui din nou, iar picioarele mi-o luară la goană neputând să le mai controlez.

Uşa se izbii puternic în spatele nostru făcându-mă să tresar din cauza sunetului produs de aceasta.  Inima îmi bubuia în piept, iar ochii mă ardeau ingrozitor. Doream să aflu cât mai repede ce îmi ascundea Noah, vroiam să plec din locul ăsta din cauza senzaţiei de frică ce îmi invadă întreg corpul.Mă îndreptam cu paşi mici înspre etajul al doilea al depozitului. Fierbeam pe interior şi nu mă puteam gândii decât la nenumăratele scene care le-aş fi putut vedea în încăperea alăturată. Mă temeam să intru acolo cu toate că Noah mă îndemna să o fac. În cele din urmă am deschis uşa păşind înauntru.

Mai multe persoane stăteau într-un semi cerc în jurul unei persoane ce era legată . Palmele începură să îmi transpire din cauza emoţiilor ce îmi invadară întreg trupul. Tremuram din toate încheieturile cu toate că încercam să mă calmez. Mi-am fixat privirea către şatenul ce avea un pistol în mână.  Suviţele îi erau date pe spate, iar peste tricoul alb avea o geacă neagră de piele. 

-Jason ! am ţipat eu acoperindu-mi imediat gura cu mâinile. S-a întors înspre mine continuând să ţină pistolul îndreptat către acea persoană.  Trupul meu aproape că cedă din cauza senzaţiilor resimţite în acel moment. Îi simţeam privirea plimându-se pe corpul meu şi inima îmi bătea mult prea tare. iar o durere de cap se făcu resimţită.

L-am privit uimită preţ de câteva secunde după care mi-am revenit din şoc. Jason era în viaţă.  În cele din urmă mi-am ridicat privirea din pământ făcând câţiva paşi înspre el cu toate că simţeam nevoia să stau locului. 

-Ce se întâmplă aici? am ţipat eu fiind ironică. Eram conştientă de ceea ce se întâmpla aici, dar doream să aud şi explicaţia lui. El continuă să mă privească fără să scoata măcar un sunet. Răspunde-mi Jason ! am ţipat eu din nou.

Atunci a reacţionat. A aruncat pistolul în dreptul unuia dintre băieţi după care s-a apropiat de mâine trecându-şi mâinile prin păr, iar ochii i se întunecară făcându-mă să tresar.

-Ce cauţi aici Roxanne? tună el apucându-mă brutal de braţ si scoţându-mă din acea încăpere trântindu-mă de cel mai apropiat perete. Am icnit din cauza durerii provocate, iar câteva lacrimi îmi părăsiră ochii prelingându-se pe obrajii mei.

Îl enervasem. Pentru prima dată în viaţa mea îl enervasem, Mi-am muşcat puternic buza inferioară evitând să îl privesc. În cele din urmă şi-a luat mâinile după mine făcând câţiva paşi în spate pentru a-şi scoate un pachet de ţigări din buzunar. Jason şi-a trecut din nou mâinile prin păr apropiindu-se din nou de mine distanţa dintre noi fiind acum milimetrică.

-Ce cauţi aici? a spus el de data aceasta folosind un ton mult mai blând. Îmi veneau în minte multe lucruri în acel moment pe care i le-aş fi putut arunca în faţa. Eu aveam tot dreptul să fiu aici, pe când el ar fi trebuit să fie mort. L-am privit tăcuta încă câteva secunde până ce am reuşit să leg câteva cuvinte.

-Ce caut eu aici? am răbufunit eu. Tu eşti cel care trebuia să fie mort Jason ! am ţipat împingându-l câţiva centimetri. Am îngheţat privindu-l pe Jason care era aparent nervos. În doar câteva secunde se încordase , iar venele îi erau proeminente.

Mi-a prins mâinile într-o strânsoare lipindu-mă de perete scoţând un geamăt de durere din gura mea.  Buzele îmi tremurau în timp ce el mă strângea dur făcând durerea şi mai insuportabilă.

-Îmi pare rău, a murmurat el slăbind strânsoarea îndeajuns de mult încat să mă pot elibera printr-o simplă mişcare. În următoarea secundă mi-am ridicat palma intenţionând să il lovesc, dar mâna lui îmi cuprinse incheietura. Să nu mă loveşti niciodată Roxanne! a spus el strângându-mă cu putere.

-Unde ai fost în tot acest timp? am mormăit eu ştergându-mi lacrimile, iar el îşă muşcă buzele vrând să răspundă. Spune-mi adevărul Jason ! am răbufnit eu.

Mă îngrozea atitudinea lui ce se schimbase radical, cel puţin fată de mine. Am tresărit simţindu-i mâinile lui Jason pe corpul meu, acum câteva zile aş fi dat orice ca să simt asta, dar acum tot ceea ce vroiam să fac era să îl plesnesc.

-Am fost în Toronto , până acum câteva zile, a spus el fixându-mă cu privirea si muşcându-şi buzele gest din care îmi puteam da seama că mă minţea.

-Spune-mi adevărul Jason! am ţipat vocea mea făcându-se auzită în întreg depozitul.

-M-am întors in Toronto, cu Hope! tună el, iar eu mi-am simţit inima sfăşiindu-se. Am stat acolo timp de două zile, până când a trebuit să mă întorc de urgenţă în oraş. Trebuia să termin o misiune, dar singurul lucru terminat a fost relaţia dintre mine şi Hope. M-a rănit fizic, a avut curajul să apese trăgaciul nimerindu-mă direct în picior, a spus opriindu-se timp de câteva secunde şi luând o gură mare de aer. În ziua aceea am aflat că am o fată, a murmurat el simţind o urmă de dezamăgire in glasul lui.

Mă simţeam mai rău ca niciodata. Ameţisem de parcă cuvintele lui m-ar fi lovit direct în vârful capului. După cele cinci minute pline de linişte am izbucnit.

-Vreau să pleci din viaţa mea ! am ţipat eu strângând din dinţi. La fel si Andrew !  Îmi vreau viaţa înapoi Jason, viaţa mea normală.

-Te-am avertizat Roxanne! răbufni el ridicându-şi mâinile in aer în semn de apărare. Ţi-am spus că dacă intrii în viaţa mea nu va fi uşor.

-Atunci se pare că eu ies din viaţa ta, cu toate că nu am fost vreodată cu adevărat în ea! Pentru mine eşti mort Jason McCann ! am spus eu îndepărtându-mă cu paşi repezi.

-Ai spus că nu mă vei părăsii niciodată Roxanne ! ţipă el alergând înspre mine !

_______________________________________________

Deci vă mulţumesc pentru aproape 7000 de lecturi şi 1050 de voturi. Cartea mai are 3 capitole şi epilogul. Plănuiesc să fac şi partea a doua.