Mai mult decât atracție#Grey Sisters Vol IV

Capitolul 2

    Următoarea zi când ajung la spital constat că e plin de paparazii. Camere de filmat și microfoane, cei de la pază încearcă să îi convingă să plece și să nu îi lase să intre în spital. Mă strecor cu greu printre fotografi și intru în spital.
  Mă întâlnesc în vestiar cu Malia, doctorița de la cardiologie:
-Hei!
-Ai văzut ce nebunie e afară?
-Da.
-Ce o fi cu ei?
-Cred că are legătură cu pacientul cu venele tăiate de aseară. Era însoțit de patru gărzi de corp.
  Malia ridică din sprâncene:
-Încă o celebritate care face valuri. Doamne, nu înțeleg! Cum să ai faimă, bani, să călătorești, practic să faci tot ce vrei și să încerci să te sinucizi?
  Ridic din umeri. Nici eu nu înțeleg. Cum poate cineva să își ia viața când viața e ceva atât de prețios?
-Habar nu am. Oricum, trebuie să merg să îl consult astăzi.
-Eh, poate afli cine e.
  Dau din cap. Confidențialitatea pacienților e ceva foarte important. Nu putem să dăm informații despre pacienții noștrii  altor persoane, dar noi între noi putem să vorbim.
  Mă schimb în uniforma roșie și îmi iau pe mine halatul alb, cu numele meu pe el și ies din vestiar.
  Primul lucru pe care îl am de făcut dimineața sunt vizitele. Trebuie să merg să văd ce fac pacienții pe care îi am internați din zilele trecute. Astăzi am programate două operații dar doar după prânz. Până atunci am doar vizite. Încep cu cei mai vechi pacienți, cei care sunt aici deja de câteva zile și încep cu doamna Syle, o bătrînică de 83 de ani care e aici de ceva vreme. Suferă de o boală de cardiacă și așteaptă o inimă pentru un transplant de mult timp. Eu am operat-o la ficat și de aceea e pacientă mea, dar atunci când o să apară o inimă disponibilă, Malia o să o preia:
-Bună dimineața, doamnă Syle!
-Christine! De câte ori ți- am spus să nu îmi mai spui așa! Mă face să par bătrână!
  Zâmbesc:
-Imi cer scuze, Karina, e din obișnuiță.
-Ei bine, să te dezobișnuiești draga mea, altfel am să arunc după tine cu budinca de la cantina spitalului. Chestia asta e atât de tare încât ai putea să ai o contuzie dacă te-aș nimeri în cap!
  Încep să râd și Karina își ridică brațele ca să îi ascult inima:
-Sună bine.
-Prin asta vrei să spui că nu sună mai rău? Haide, dragă, știu și eu că inima mea e terminată! Nu înțeleg de ce trebuie să stau aici și să aștept una nouă. Dacă apare o inimă mai bine i-o dați cuiva care are o viață înainte.
-Si tu ai o viață înainte, Karina.
-Ce viață dragă? Am trăit în 84 de ani mai mult decât dacă aș fi trăit până la 200 de ani. Viața care urmează, să stau în pat și să nu mă mai pot vedea în oglindă sau să îmi tremure mâinile până când nu o să mai fiu în stare să mânăc singură, aceea nu e viață, dragă! Bucură-te de tinerețe. Aceea e cea mai bună perioadă!
  Îi zâmbesc Karinei, îi completez fișa și ies din salonul ei. Trec la următorul.
  Vizitez 13 saloane până să ajung la cel mai nou pacient al meu. Bărbatul însoțit de gărzi de corp din seara trecută
În fața ușii stau două gărzi de corp. Mă lasă să intru abea după ce mă verifică la intrare. Sunt iritată de asta dar ei își cer scuze si spun că e posibil ca cineva să se dea drept medic ca să intre.
  Salonul său e aranjat cât de comod posibil, e unul dintre saloanele private. Are jaluzele trase așa că lumina care intră pe geam cade direct pe pat. Mă apropii și îi trec toate datele de pe monitor în fișa lui. Îi verific bandajele și le schimb cu unele noi.
  Pacientul e încă parțial inconștient și are o mască de oxigen. E pe sedative așa că o să doarmă încă o perioadă.
   Îmi termin vizitele și mă întorc în sala de urgențe unde Scott, celălat doctor de la traumatologie se ocupă de pacienți. Iau primul caz care îmi cade în mână, și mă ocup de pacientă.

     ***

        După servici nu merg acasă să dorm, în schimb, merg să beau ceva la barul unde lucrează verișorul meu, Adam. Eu și Adam nu suntem rude de sânge, tatăl meu e fratele mamei sale, iar fratele mamei sale și soțul său m-au adoptat când aveam doar șase luni și de atunci fac și eu parte din familie.
  Le datorez totul părinților mei adoptivi. Ei mi-au dat o a doua șansă, m-au luat la ei acasă și au avut grijă de mine. M-au iubit și m-au susținut mereu. Iar faptul că am avut parte și de minunata familie Grey, Camryn, Braden și cei doi copii ai lor, Adam și Tristan, ei bine, acesta a fost un bonus.
   Barul e doar pe jumate plin atunci când intru. La bar e blonda accea drăguță, Rose, care cred că l-a vrăjit total pe Adam. Nu l-am văzut niciodată să se comporte așa cu o femeie. El e genul care le schimbă ca pe șosete, dar această Rose, pare să aibă ceva diferit.
  Îmi zâmbește când mă apropii și îmi dă tequila. Durează doar câteva clipe până când apare și Adam:
-Christine!
-Hei, Adam!
-Câte cadavre ai ciopârțit astăzi?
  Mă uit urât la el și începe să râdă:
-Ha, ha! Foarte amuzant.
  Am locuit o perioadă lungă cu Adam, pe vremea când încă făceam practică și uneori trebuia să tăiem cadavre și Adam obișnuia să își bată joc de mine pe tema aceasta:
-Te-ai mai văzut cu Tristan și Jade? mă întreabă
  Dau din cap:
-Jade a fost la un consult săptămâna trecută.
-Cum e?
-Bine. E foarte bine.
  Adam dă din cap și pare ușurat. Jade, iubita fratelui său a ajuns cumva să fie cea mai bună prietenă a lui și Adam a fost total devastat când Jade aproape a murit cu câteva luni în urmă din cauza unei boli de inimă. Însă a primit un transplant și a supraviețuit iar acum se reface foarte bine.
  Mă uit la ceas:
-Trebuie să plec. Mâine am tură de la 6 dimineața!
  Vreau să plătesc dar Adam îmi dă banii înapoi:
-Cumpără-ți ceva drăguț de ei.
  Îi zâmbesc:
-Mersi!
-Cu plăcere, șoricel!
  Îmi dau ochii peste cap când aud porecla pe care mi-a pus-o Adam pe vremea când eram copii deoarece eram un copil micuț:
-Nu îmi mai spune șoricel, am crescut acum!
-Ai un metru șaizeci iar eu am unul nouăzeci, pentru mine, ești tot mică.
  Scutur din cap și Adam rânjește:
-Ne vedem!
-Spor la ciopârțit cadavre! îmi strigă el când ies pe ușa barului iar eu îmi dau ochii peste cap.