Mai mult decât atracție#Grey Sisters Vol IV

Capitolul 6

-Deci, doamnă doctor, când crezi că pot să plec de aici?
   Îi schimb bandajele lui Jayden și mă uit la el:
-Ei bine, pulsul tău e bun, tensiunea la fel. Nu ai probleme cu digestia, sau orice altceva. La modul în care ești, cred că mâine o să fii externat.
-Deci o zi?
-Da. Deșii cred că psihologul spitalului o să dorească să te vadă în continuare.
  Zâmbetul i-a dispărut o clipă de pe fața și s-a uitat spre geam, nu spre mine când a spus:
-Cred că managerul meu o să îmi bage pe gât toată treaba asta. Sunt încă afară, nu? Paparazii?
  Am dat din cap gândindu-mă la mulțimea de oameni cu microfoane și aparate de fotografiat din fața spitalului. De când Jayden Blake e aici, par că și-ar fi făcut tânăra în fața spitalului. Am fost chiar nevoiți să dublăm paza după ce unul a pătruns în spital și a început să caute prin saloane sperând să dea de Jayden:
-Doamne, îi urăsc atât de mult!
-Paparazzi?
  El a dat din cap:
-Sunt ca niște paraziți! Te urmăresc și nu te lasă în pace nicio amărâtă de secundă! Lucrurile normale pe care le făceai înainte acum au dispărut pentru că dacă vrei să mănânci un hot dog pe stradă sigur o să te surprindă într-o poză și o să apari pe o revistă murdar de muștar pe la gură și o să spuna de tine că mănânci carne și că omori bietele animale sau cine știe ce le mai trece prin cap. Sau poate că într-o zi o să vrei pur și simplu să ieși din casă fără să ai chef să te aranjez prea mult, o să îți iei doar o pereche de blugi normali și un tricou și apoi ei o să te fotografieze și o să spuna despre tine că ai o perioadă grea, sau i să inventeze ceva care o să ajungă în scurt timp pe primele pagini, ceva care nici măcar nu e adevărat. Odată ce ai paparazii pe urmele tale, nu mai ai viață privată.
  Fără să îmi dau seama, pielea de pe mâini mi s-a făcut de găină. Și eu sunt medic așa că sunt o persoană pe care nu o ating foarte multe lucruri. Poate nu sunt cuvintele sale și modul în care le-a spus. Vocea lui care pare atât de afectată și cum a spus la final că nu mai ai o viață privată.
  Stiu cum e când oamenii își întorc capul după tine pe stradă și te arată cu degetul sau șoptesc. Sunt un copil adoptat de un cuplu gay. Am doi tați pe care îi iubesc din tot sufletul meu. Ei sunt părinții mei și lor le datorez totul. Dar desigur că sunt mulți oameni care arătau cu degetul după noi sau care spuneau lucruri jignitoare. Multi dintre oameni sunt în regulă cu faptul că am doi tați dar sunt mult mai mulți, omanei cu mintea încuiată, care încă au preconcepții despre ceea ce inseamă iubirea.
-Pariez că mâine când o să ies de aici, a doua zi revistele o să fie pline!
  Mă uit spre Jayden și îmi aranjez stetoscopul:
-Am o ieșire prin spate, aș putea să vorbesc să te scoată pe acolo.
  Imi zâmbește:
-Mersi. Dar oricum, probabil că nu o să ajute prea mult. Când am spus că paparazzi sunt peste tot, vreau să spun că sunt peste tot.
  Mă uit spre ceasul de la mână:
-In regulă, eu trebuie să plec! E aproape ora prânzului și am două operații programate astăzi!
-E în regulă. Du-te și salvează vieți!
  Îi zâmbesc:
-Ne vedem mâine inainte să fii externat.
  El dă din cap:
-O să fiu aici.
    Ies din salon și pornesc spre sălile de operație.

     ***

       Ajung acasă doar la miezul nopții. Închid ușa apartamentului și îmi arunc papucii din picioare. Merg în bucătărie și deschid frigiderul. Am suc de portocale și o salată ce mi-a rămas de ieri. Iau sucul și îmi torn un pahar apoi îmi pun o pizza congelată la cuptor. Aștept până se încălzește și o mănânc fierbinte după care merg în baie și mă dezbrac de hainele pe care le-am purtat toată ziua. Fac un duș fierbinte și mă schimb într-o pereche de chiloți băietești și un tricou. Pijamaua mea standard.
  Mă întind în pat atenuată și sting lumina. Meseria de doctor nu se compară cu nicio altă meserie. Dar e și extrem de epuizantă așa că adorm în câteva clipe precum un bebeluș nou născut.