baby girl

Capitolul 4 - Pedeapsa incalcata

Castiel ma tinea de mana in caruselul urias, mereu am avut teama de inaltimi, dar acum ca el e aici totul o sa fie bine.

"O sa fii bine, Ariel." spune. In vorbele lui aud iubirea si pentru prima oara de cand il cunosc, ochii lui nu mai sunt atat de intunecati. "O sa fiu mereu aici."

Il privesc uimita de schimbarea asta. Pana acum era asa rau cu mine, nu inteleg ce l-a facut sa se schimbe asa.

"Cass, am nevoie de tine." soptesc tematoare. Nu stiu daca din cauza inaltimii sau din cauza ca ar putea sa nu mai fie el aici.

Cass ma strange si mai tare in brate si se apropie lent de mine tintindu-mi privirea. O doamne, am nevoie de buzele lui. Inchid ochii si astept sa ii simt buzele pe ale mele, dar nu se intampla asta. Cand deschid ochii, Castiel ma priveste cu acceasi ochi intunecati si ma impinge. Cad in gol si tot ce vad e privirea lui rece. Baiatul asta o sa ma distruga.

Impactul cu podeaua rece ma lasa fara aer. Camera mea. Ce?

"Ce-ai visat, printeso?" vocea ragusita a lui Castiel ma face sa urlu. Trag plapuma pe mine si mi-o pun in cap, acolo jos unde sunt. Cum a trecut ziua de azi asa repede? Dupa ce am mancat de amiaza, am spalat vasele si se pare ca am adormit. Nu vreau sa il vad. Nu il suport. "Oh, haide. Te-ai rusinat?"o mana puternica trage plapuma de pe mine si sunt lovita de frigul camerei, cred ca frigul ala vine de la sufletul lui. "Nu ma fa sa arunc paharul asta cu apa pe tine. Nu am tot timpul la dispozitie." putin imi pasa ca ar fi in stare sa arunce si cu o caldare de apa rece in mine. Nu vreau sa ma ridic, dar sunt nevoita pana la urma.

Imi ridic privirea la el si il vad ranjind ca pampalaul cu mainile incrucisate la piept.

"Buna dimineata." Dimineata pe naiba, e exact 5 dupa amiaza. Pe langa faptul ca e foarte enervant, geniu in fizica, aparent e si punctual. Nu ii raspund. Tot ce fac e sa ma ridic si sa imi asez pijamalele pufoase. Pantalonii sunt rosii cu buline albe, iar tricoul e alb si foarte larg.

Sunt in fata lui privindu-l si observ ca ochii lui coboara usor pe corpul meu, intarziind putin la sanii mei. Uau. Eric? Tu esti? Stiu ca nu am sutien si putin imi pasa. Pufnesc dispretuitor si imi dau ochii peste cap. Il imping si ma duc in baie unde ma spal pe fata.

Stiu ca e in camera mea, dar nu are ce sa gaseasca dubios pe acolo. Cobor in viteza la parter si observ ca nu gasesc pe nimeni. Mama trebuie sa fie la cumparaturi, iar tata, dumnezeu stie pe unde isi face veacul.

Imi iau o cana si sunt gata sa imi pregatesc ciocolata calda, dar apoi oftez si prepar doua. Macar sa fiu politicoasa pentru amandoi, daca el nu stie sa se comporte normal.

Cand ma intorc sus, el sta la birou pe scaun si ii pun ceasca de ciocolata cald in fata. Probabil nu se astepta la asta pentru ca nu spune nimic nici macar un nesuferit de "multumesc, fa proasto care esti, ca mi-ai facut ciocolata asta" in fine.

"Te-ai uitat peste caietul meu?" Il privesc enervata ca măcar are tupeul sa mă întrebe asta.

"Nu."

Spre surprinderea mea se enerveaza de parcă i-ar pasa de media mea la fizica. Sunt sigura ca e vorba doar despre drumul pe care a fost nevoit sa il faca pana la mine sa îmi poată da caietul. Imi iau caietele si cartile, pana si culegerea cumparata in plus, de fizica si i le asez pe birou.

"N-o sa ai nevoie de ele." spune Castiel.

"De ce nu?"

"Pentru ca eu am tot de ce ai nevoie." asta a sunat altfel, iar el stie asta. "Culegerea mea te va ajuta sa intelegi fizica. Crede-ma." In loc de culegere, ma gandesc la cu totul altceva. Il privesc neincrezatoare, iar lui putin ii pasa. Arunc cartile in pat si ma asez pe scaun langa el. "Din ce trebuia sa dai test ieri?" Am inceput sa ii enumar lectile, iar el doar ma aproba.