"zâmbesc. Zâmbesc Jimin. Zâmbesc când te văd. Zâmbesc când văd ca esti prin jurul meu. Si mai ales, inima mea parcă vrea sa iasă din piept. Ești atât de frumos Jiminie... De ce? De ce esti asa de perfect? Cum de esti așa de perfect? Ai pielea... Atat de fină si albă. Niște ochi albaștrii, atat de strălucitori. Parcă... Când te privesc in ochi, ma pierd printre ei. Părul tau... Asa de moale si culoarea aia... Of, culoarea aia de roșu, atat de 'înțepătoare', îți sare în ochi. Si cel mai important... Buzele. Buzele tale, Jimin. Atât de pufoase... Mereu am vrut sa le sarut. Of... As vrea sa fi al meu... Dar nu se poate. Oh Jimin... Măcar 5 minute sa vorbim..."
К сожалению, это изображение не соответствует нашим правилам. Чтобы продолжить публикацию, пожалуйста, удалите изображение или загрузите другое.
Yoongi s-a ridicat de la banca lui și a lăsat bucățica de foaie scrisă de acesta in banca lui Jimin. Plecă repede din clasă, inainte ca Jimin sa apară din sala de sport.
Jimin urcă la etaj, în sala lui de clasă. Iși adună lucrurile, iar inainte sa plece, a vazut o hartie mică in banca acestuia. O lua, si văzu ca scrie ceva. A început sa citească. A fost confuz. Nu stia cine a scris aceste cuvinte... Foarte frumoase despre el. A zâmbit. Acel mesaj i-a făcut ziua mai frumoasă. Și-a băgat bucătica de foaie in buzunarul pantalonilor, apoi ieși din clasă, cu zâmbetul pe buze.
* * *
К сожалению, это изображение не соответствует нашим правилам. Чтобы продолжить публикацию, пожалуйста, удалите изображение или загрузите другое.
