"azi te-am văzut trist Jimin. De ce? De ce ești trist? Nu te-am văzut asa niciodată. Mereu te văd cu zâmbetul pe buze, iar daca nu zâmbesti, parcă zâmbești cu ochii. Ai un zâmbet... Pe care nu il mai are nimeni. Mereu mă face fericit zambetul tău sau prezența ta. Nu imi place sa te văd trist Jiminie. Mă face și pe mine trist, sa uit de viață si sa mă fac sa ma sinucid. M-aș sinucide pentru tine! Oh Jimin... Măcar 5 minute sa vorbim..."
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Yoongi termina de scris bilețelul inainte ca ora de biologie sa se termine. După oră, toata lumea se pregati pentru a pleca spre casă, deoarece era ultima oră. Jimin se ridică de la banca lui si iesi din clasă, fără ghiozdanul lui. "Hm... Poate s-a dus la baie. Daca pleca acasă isi lua cu siguranță ghiozdanul", gandi Yoongi. Când nimeni nu era atent, a pus bucățica de foaie la Jimin in bancă si pleca repede spre casa lui.
Jimin se întoarse la el în clasă. Iși strânse lucrurile si ieși din clasă, lăsând biletelul la el in bancă. Pe când sa iasă din școală, se gandi la bilețelul pe care l-a gasit ieri la el in bancă. "Daca... Acea persoana a mai scris un bilețel?", iși zise Jimin si fugi inapoi in clasă. Desigur, găsi biletelul la el in bancă si incepu sa îl citească.
"Trist? Tu... Tu tocmai m-ai făcut fericit... Dar... Nu te sinucide... As vrea sa te cunosc..." zise Jimin, zâmbind si cu voce tare.
Din nou, Jimin își puse bilețelul la el in buzunar, si pleca spre casă, cu gândul la bilețelul persoanei necunoscute.
* * *
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
