,,Căsătorie aranjată" prezintă povestea a doi străini, Aylin Demir și Erkin Urzeli, care află cu puțin timp înainte de nuntă că sunt obligați să se căsătorească, deși nu s-au văzut față în față niciodată.
Aylin Demir își imagina destinul ei...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Nu mă așteptam să fie și el aici și cred că nici mama nu știa, altfel mi-ar fi spus. Tocmai m-am făcut de râs față de viitorul meu soț pe care nu-l doresc absolut deloc și pe care îl detest.
Ochii lui căprui mă privesc încruntați și amuzați în același timp. Cu toții se ridică în picioare auzind zgomotul ascuțit, doar el rămâne așezat, deloc impresionat. Toți, înafară de el, sunt absolut șocați în timp ce eu am încremenit sub privirea mustrătoare a mamei.
― Îmi cer scuze! spun agitată, dându-i mamei tava. Mă aplec și încep să strâng cioburile ceștii de pe gresia neagră. Voi strânge imediat...
Se pare că o ceașcă de cafea a căzut, iar acum lichidul maro este împrăștiat atât pe jos, făcând mai multe băltuțe, cât și pe rochia care îmi ajunge până la genunchi. Am ales-o tocmai pentru că este una cuviincioasă și elegantă, gulerul fiind până la baza gâtului. Obrajii cred că mi s-au colorat în roșu aprins din cauza rușinii mistuitoare, făcându-mă să arăt că o tomată coaptă.
― Lasă, Aylin, spune-i lui Bahar să strângă, îmi spune tata, făcând referire la una dintre cele trei angajate.
Se așază din nou pe canapeaua albă și lungă, în locul în care stătea înainte să mă fac eu de râs.
Dacă nu ar fi fost acești oameni pe lângă care vrea să se dea bine, probabil nu ar mai fi fost atât de amabil.
Las cioburile pe care le-am strâns în mână înapoi pe jos și mă ridic în picioare cu privirea la vârfurile balerinilor mei negri, acum murdari de câteva picături de cafea . Nu vreau să-i întâlnesc privirea lui Erkin care cu siguranță se uită la mine cu amuzament și să mă facă să mă simt și mai rău de atât, dacă este posibil.
M-am făcut de râs față de toată lumea, lucru care probabil a enervat-o pe mama pentru că ea voia ca eu să fac o impresie bună. Și nu pentru că i-ar păsa atât de mult de mine, ci pentru a da ea bine, că a știut să mă educe. Mă uit la ea și văd că-mi face semn spre domnul Kenan, așa că mă duc timidă și îi sărut mâna pe care o întinde spre mine, fără să se ridice de pe fotoliul unde s-a așezat din nou. Inima îmi bate nebunește în piept.
