,,Căsătorie aranjată" prezintă povestea a doi străini, Aylin Demir și Erkin Urzeli, care află cu puțin timp înainte de nuntă că sunt obligați să se căsătorească, deși nu s-au văzut față în față niciodată.
Aylin Demir își imagina destinul ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi se pare că trăiesc un coșmar. Mama a insistat cu ferocitate, că trebuie să respectăm fiecare tradiție, din această cauză, acum în jurul meu este mare agitație. Mâine este nunta, iar astăzi este noaptea de henna. Mi se pare o prostie că trebuie să trec prin toate astea când eu nu-mi doresc căsătoria asta, dar ce dorește mama este mai important decât orice mi-am dorit eu vreodată. În plus, a trebuit să port și rochia Bindalli brodată cu catifea, iar vălul roșu și subțire îmi acoperă fața.
Stau pe un scaun în mijlocul sufrageriei, înconjurată de femeile din sat și familie. Mama a pus două femei să recite cântece care m-ar fi făcut să plâng dacă m-ar durea atât de tare despărțirea de mama.
Îmi simt palmele desfăcute de două mâini catifelate, așa că încerc să deslușeasc prin văl cine este. Cumnata mea, observ. Este și ea la rândul ei îmbrăcată în rochia tradițională, aurie, care-i scoate în evidență pielea măsline. Îmi așază în palmele tremurânde un ghem de henna pe care l-a luat de pe tava de aur plină de candele și flori.
― Acum vine partea cea mai plăcută, îmi spune, zâmbind. Darurile te vor încânta, cu siguranță. Este cea mai frumoasă parte a nunții.
― Cea mai stânjenitoare pentru mine, îi spun sinceră.
Să primesc bijuterii scumpe de la niște femei, nu-mi face plăcere. Unele dintre ele lucrează pe brânci ca să-și întrețină familia, iar o bijuterie cât de cât în regulă pentru familia Demir poate să îi sărăcească pentru o vreme. Ar fi putut refuza invitația la ceremonie, dar asta nu ar pica bine în ochii mamei, iar ele nu pot risca așa ceva.
Există printre ele și femei bogate, care-și permit o astfel de bijuterie, și se iau la o întrecere subtilă cu toate celelalte femei. Tocmai de asta urăsc această ceremonie. Este doar o demonstrație de putere sau sărăcie, după caz.
Din acest moment, începe defilarea cadourilor din aur, care mai decare mai strălucitoare, astfel formându-se un top al bogăției.
