Cred că tema la mate este cel mai rău lucru ce i se poate întâmpla unei fete de 18 ani. Glumesc, desigur. Uneori trebuie să fac tema la fizică.
Mă lungesc cu totul pe măsuța din fața ferestrei și îmi sprijin capul pe brațe. Matematica reușește să mă sechestreze în casă în cele mai însorite zile. Azi ar fi putut fi cea mai frumoasă zi din viața mea, aș fi putut să îmi întâlnesc sufletul pereche sau să mănânc cele mai bune porcării cumpărate de la magazinul din colț, dar nu, eu și Pitagora avem niște treburi neterminate. I-aș da papucii, dar am impresia că nu înțelege când o relație nu mai funcționează.
Mă întind și iau de pe marginea din strânga a mesei o ciocolată pe care o pregătisem în caz de criză. Ei bine, era criză. Mă plictisesc îngrozitor. Mă lupt puțin cu ambalajul și într-un final reușesc să o desfac. Rup o bucățică și mușc din ea. Ciocolata chiar este cel mai bun prieten al omului. Brusc, o bătaie în fereastră mă trezește din abureala continuă pe care mi-o recitam în capul meu doar pentru a trage de timp. Îmi arunc privirea afară și văd căpățâna rozalie și zâmbetul cât casa ale celui mai vesel băiețaș din Busan. Mă întind repede la fereastră și o deschid, el punându-și coatele pe pervaz și bărbia în palme.
— Noona, hai afară! Zice uitându-se la mâna în care țineam bucățica de ciocolată și deschide gura.
— Nu pot, Kook, am teme.
Îi pun jumătatea de ciocolățică pe limbă și el începe să dea fericit din umeri. Întotdeauna era foarte încântat pentru cele mai mici lucruri. Îmi ling arătătorul și degetul cel mare, deoarece ciocolata începuse să se topească puțin, iar apoi mă șterg de pantaloni.
— Pot măcar să stau cu tine? Întreabă descălțându-se și punându-și tenișii pe pervaz.
— Dar să nu te audă mama.
Mă întind și îl prind de mână, trăgându-l înăuntru. El își ia papucii și îi pune sub masă, aruncându-se imediat după în mijlocul patului.
Eu și Jungkook ne cunoaștem încă de când el avea 2 ani, iar eu 6. Chiar dacă acum are doar 14 ani, e prietenul meu cel mai bun și știe asta. Pentru că am mai multe teme decât el, întotdeauna vine la mine și se strecoară pe fereastră pentru a nu ne certa mama că îmi distrage atenția.
M-am așezat din nou la masă și am continuat să scriu.
— Mi-a spus Taehyung că i-a zis Jimin că i-a zis sora lui Yoongi că ți-ai făcut iubit. Se întoarse Jungkook pe burtică și începu să fluture picioarele, uitându-se la mine.
— Minte! Mă întorc imediat spre el, pentru a protesta.
— Atunci de ce nu ai ieșit la prânz în curtea școlii? Noona, de când mă minți? Se întristă rozaliul.
— Poate a început să-mi placă un băiat...
— Nimic nou sub soare. Te tot uiți pe Instagramul lui Yoongi de câteva săptămâni. Ce a postat pe 14 februarie?
— Oh, poza aia cu... Hei! Îți bați joc de mine. Arunc cu pixul după el, însă reușește să de ferească.
— Deci i-ai spus?
— Nu! O să-i spun la întâlnire. Mă uit cu subînțeles la Jungkook, care se ridică imediat în șezut.
— Te scoate în oraș? Zice mirat, uitându-se cu ochii lui de căprioară spre mine.
— Înghețată. Râd.
— Preferata ta! Cască gura teatral pentru a exagera mirarea.
— Exact!
Amândoi începem să râdem când dintr-o dată se aude vocea mamei de pe hol:
— Danbi, la masă!
Mă întorc brusc spre Jungkook și îi fac semn să se ridice de pe pat.
— Sub pat, sub pat!
Roșcovanul se dă jos în fugă și se strecoară sub pat, punându-și mâna la gură pentru a se opri din râs. Mă uit după el și tresar când mama intră.
— Haide, să mâncăm ceva! Îmi zâmbește.
— Vin, doar să îmi bag caietele.
— Spune-i lui Jungkook că am făcut prăjitura lui preferată. Râde, iar rozaliul se auzi chițăind de sub pat. Să vă spălați pe mâini! Zise mama, înainte să plece.
Amândoi am început să râdem imediat ce ușa s-a închis și l-am ajutat să iasă de acolo. Jungkook se scutură și ridică o șosetă galbenă cu bulinuțe negre.
— Mi-am găsit perechea la șosetele norocoase! Era așa fericit că am început să râd și mai tare.
La masă întotdeauna stăteam lângă Kook, deoarece așa puteam să facem mai ușor schimb de mâncare. El stătea de multe ori să mănânce cu noi pentru că îi plăcea mult mâncarea mamei.
Ne-am așezat fiecare pe scaunul lui, imediat ce el îi salută politicos pe părinții mei. Mama împărții farfuriile, iar noi mulțumirăm. Imediat ce ea se întoarse pentru a aduce mai multă apă, eu mutai carnea în farfuria lui Kook, iar el își puse toți morcovii copți la mine. Chicoteala lui Jungkook întotdeauna îl dădea de gol când făcea ceva pe furiș, așa că mama se auzi chiar înainte să se întoarcă:
— Vă văd! Râse ea.
Jungkook se înroși ca o căpșună în plin sezon, ceea ce chiar îl făcea să arate drăgălaș, la fel ca un copil mic.
Începurăm să mâncăm, iar tata ne întrebă ca de obicei cum a fost la școală, ceea ce, după părerea mea, nu era tocmai distractiv de povestit, poate doar dacă îl interesau pauzele.
— Danbi are un iubit! Zise Kook, privindu-mă cu ochii lui de căprioară și zâmbind cu limba între dinți.
Cred că băiețașul ăsta tocmai v-a afla de "moartea căprioarei".
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
