Two kids against the WORLD

Intrusul

              Jason si Stephanie, frate si sora, in varsta de 18 si 17 ani, a caror parinti nu se aflau niciodata in preajma lor, fiind prea ocupati cu serviciul personal, de care copiii nu au nici cea mai mica idee. 
               Intr-o seara de week-end ca oricare alta, Stephanie si Jason isi petrec timpul acasa, impreuna cu catelul si pisica uitandu-se la filmele de groaza ce se difuzeaza dupa ora 23:00, doar Sambata. Fiind in mare parte din timp, pe cont propriu, nu le poate impune nimeni o ora exacta cand ar trebuii sa aiba loc stingerea, desii pe biletul de pe frigider lasat de parinti, scrie, maxim ora 22:00, dar cine sa ii asculte? Copiii profita din plin de libertate.
              Ora 02:00 si putem observa pe canapea personajele noastre, ce par inca sa isi vizioneze filmele de groaza difuzate in serie, dar daca privim si ascultam mai atenti, Jason deja sforaie impreuna cu cainele lui, iar Stephanie abia isi mai tine ochii deschisi, cat despre pisica, chiar nu stim pe unde poate umbla motanul acela la o ora atat de tarzie. Dupa sfarsitul filmului curent, Stephanie micsoreaza volumul televizorului si il lasa sa ruleze pe fundalul sufrageriei, apuca o patura de pe margine, il inveleste pe Jason si urca linistita la etaj pentru a face un dus, inainte de a se duce in camera ei.
              Ei bine, dupa nici 10 minute intregi, Stephanie este deranjata din dusul ei fierbinte, de catre latratul cainelui ce parea sa fie destul de alarmant. In mod normal, nici nu s-ar fii deranjat sa iasa de acolo, dar cunoscandu-si fratele adormit, a pus un prosop pe ea si a coborat sa afle de ce latra cainele. Exact cum se astepta, Jason dormea dus pe canapea, de parca nici macar un cutremur nu i-ar fii putut strica somnul. 
            -S: Ce este natangule? De ce latri la ora asta? Iar te-a speriat motanul?
Stephanie arunca un ochi in sufragerie, verifica si baia de la parter dupa care se duce in bucatarie, unde nu gaseste nimic nici acolo, decat usa catre curtea din spate, inchisa, dar asta pentru ca ei s-au obisnuit sa o lase deschisa, mai tot timpul, din cauza faptului ca motanul nu foloseste niciodata usita speciala pentru el, ci zgarma in usa pana trezeste pe toate lumea si ii deschide cineva, iar cainele nu isi face nevoile decat in curte, asa ca usa curtii din spate, sta si noaptea deschisa, asta este ceva normal, iar acum era inchisa.
            Presupunand ca motanul s-a intors in casa si posibil sa fii trantit usa cand a intrat, si de aceea latra cainele, Stephanie se intoarce la etaj pentru a se odihni. Isi pune pijamalele pe ea, isi usuca parul, face curatenie in baie si se indreapta spre camera ei pentru a imbratisa in sfarsit patul ei. Cum obisnuieste ea inainte de culcare, sa isi faca rugaciunea, se aseaza in genunchi, isi impreuneaza mainile si se sprijina cu coatele pe pat. Nu incepe bine primele cuvinte din rugaciune, ca si aude un murmur slab venind de sub pat. Speriata, nici nu verifica si da fuga jos sa il trezeasca pe Jason. Il ia de umeri si il scutura pana se trezeste.
           -S: Jason, Jason, Jasoooon, trezeste-teeee !!!
Cu ambele maini, frecandu-si ochii pe jumatate adormiti, Jason se ridica panicat din canapea.
           -J: Sunt treaz, sunt treaz, gata, gata, ce este? De ce tipi in halul asta? Ce s-a intamplat?
           -S: Este cineva sau ceva la mine in camera sub pat, imi faceam rugaciunea si dintr-o data am auzit un zgomot ciudat, parca un marait sau ceva.
           -J: Hmm, serios? De asta m-ai trezit? Este motanul tau stupid, iar nu are somn si iti cotrobaie prin lucrurile de sub pat...
           -S: Nu este motanul tampitule, imi cunosc motanul si stiu ce sunete scoate, iar ala, ala cu siguranta nu a fost un sunet de motan !!!
          -J: Oh, bine, bine, hai sa verificam ca sa iti arat ca este motanul tau idiot....(Doamne, ce aiurita mai poate sa fie si sora-mea asta, se sperie din orice prostie), spuse Jason in soapta.
          -S: Ce tot spui acolo?
          -J: Nimic, nimic, hai sa verificam, ca sa ma pot intoarce odata inapoi la somn.
Ei bine, inainte de a urca la etaj, normal ca Stephanie a apucat umbrela in mana ca sa fie sigura ca loveste tot ce apuca, in cazul in care se sperie de ceva. Urca cei doi copii scarile usor si ajung la usa camerei cu pricina. 
         -J: Lasa-ma pe mine sa intru daca iti este asa frica...
         -S: Nu imi este frica idiotule, doar ca poate sa fie un raton sau un sconcs si chiar nu vreau sa fiu muscata de asa ceva, am auzit ca turbezi daca te musca unul si nu vreau sa risc, asa ca intra tu primul, hai.
         -J: Asta am spus si eu, am spus sa ma lasi pe mine sa intru primul...
         -S: Da, fie cum spui tu, hai odata !!!
Tip, til, intra cei doi copii in camera, verifica imprejurimile si apoi se uita spre pat. 
         -S: Du-te si verifica, uite, ia umbrela.
         -J: Ma duc, taci odata din gura si nu mai face galagie !
Jason ia umbrela si se indreapta panicat spre pat, de jos pana sus, incepuse si el sa o creada pe sora lui, cum ca acolo, chiar se afla ceva dubios. Cu cat se apropia mai mult de pat, cu atat mai clar auzea si el zgomotul ciudat de care spunea Stephanie. De la un metru distanta de pat, intinde umbrela si ridica usor cuvertura ce atarna pe marginea patului. Nu putea sa vada clar, fiind intunecat sub pat, asa ca a inceput sa dea in stanga si in dreapta cu umbrela, pana a auzit un "Aaaaau". Speriat, Jason fuge repede spre usa.
         -J: Cine este acolo? Iesi afara, acum !
Dupa o liniste de cateva secunde, o mana indeparteaza cuvertura si se arata o figura cunoscuta. Era domnul Hamilton, vecinul de alaturi
        -J/S: Domnule Hamilton?!!    .......strigara surprinsi, Stephanie si Jason, in acelasi timp.
        -H: Da copii, eu sunt, iertati-ma ca m-am strecurat asa, intrasem pe usa din spate pentru ca cea din fata era incuiata si nu raspundea nimeni, desii am batut disperat de cateva ori, iar cainele a inceput sa latre si nu am avut incotro decat sa fug la etaj sa ma ascund sub pat. V-am speriat? 
        -J/S: Normal ca ne-ati speriat, ce cautati in casa noastra? Si mai ales la o ora atat de tarzie?
        -H: Din nou, iertati-ma, dar nu am avut de ales, am incercat sa scap de nevasta mea, este ceva in neregula cu ea, a incercat sa ma muste, asa ca am fugit din casa ca sa dau un telefon unui echipaj de salvare, sa vina sa o trateze, cred ca a luat-o razna. Dar cand am iesit afara, era haos pe strazi, oamenii alergau alti oameni, se muscau unii pe altii, asa ca am fugit din usa in usa si am batut, dar nu mi-a raspuns nimeni, pana am ajuns la voi si am vazut pe geamul din bucatarie, usa din spate deschisa, asa ca m-am strecurat repede, am incuiat usa si m-am ascuns sub patul asta.
        -J: Nu are nici o noima ceea ce spuneti. Domnule Hamilton, sunteti in regula? Ati consumat alcool sau ceva?
        -H: Nu copii, va spun adevarul. Ca sa va convingeti, haideti sa jos in sufragerie si priviti pe fereastra.
Zis si facut, coboara toti la parter si se duc in sufragerie. Stephanie indeparteaza usor jaluzelele si arunca un ochi pe fereastra. Spre surprinderea ei, domnul Hamilton avea dreptate, strazile erau impanzite de haos si nu de oameni care alergau alti oameni, asa cum spunea el, pareau mai mult niste creaturi insetate de sange, ce fugareau oamenii pentru ai devora si ulterior, transforma in creaturi asemeni lor. Stephanie panicata, trage jaluzelele repede si tipa.
       -S: Stinge-ti toate luminile, repede, trageti toate jaluzele la toate ferestrele si incuiati toate usile. 
Zis si facut, toti au inceput sa stinga luminile, sa acopere toate ferestrele si sa incuie usile.
       -S: Domnule Hamilton, ce se intampla? Ce sunt acele creaturi de afara?
       -H: Nu stiu, dar nu cred ca sunt creaturi, cand ma aflam afara, l-am vazut pe vecinul Ralph muscand stomacul unei persoane si mancandu-i intestinele, am vrut sa ma duc la el sa vad ce se intampla. Am crezut ca delirez eu, dar nu, nevasta mea a incercat sa ma muste in propria mea casa, asa ca nu m-am riscat si am cautat adapost.
       -J: Cred ca ar trebuii sa se difuzeze la TV ceva despre asta. Ma duc sa verific televizorul pe programul de stiri.
Jason alearga repede spre televizor si apuca telecomanda, dar nici nu a trebuit sa selecteze programul de stiri, pentru ca deja era difuzat pe toate canalele, un mesaj automat de alerta ce instiinta toti localnicii sa se baricadeze in case si sa ramana acolo pana la noi informatii. Nu ii ajuta cu nimic acest mesaj de alerta, pentru ca deja vazusera cu proprii lor ochi, ceea ce se intampla in oraselul lor, dar macar le-a confirmat faptul ca nu isi imagineaza ei totul.
       -S: Ce ne facem? Ce se intampla acolo afara? Jason, trebuie sa ii sunam pe mama si pe tata, sper sa fie in regula.
       -J: Asa este, unde imi este telefonul? Nu imi gasesc telefonul.
Stephanie a pus mana pe telefonul ei si si-a apelat parintii, dar fara succes, nici un raspuns din partea lor, nici prima, nici a doua dar nici a treia oara.
          Cu toate acestea, nu aceea era problema actuala de care trebuiau sa se ingrijoreze, ci faptul ca domnul Hamilton, disparuse din sufragerie. In tot haosul acela si cum totul se intamplase extrem de repede, nimeni nu a bagat de seama faptul ca domnul Hamilton, fusese muscat in incercarea de a scapa de nevasta lui si de a cauta adapost, dar ce era si mai grav, era faptul ca acesta, era de negasit.
        -J: Stephanie? Aaam, unde este domnul Hamilton?
 Stephanie inca panicata si mai grijulie din fire, nici nu bagase de seama acest lucru, dar nici ca era in stare sa fie atenta la ceea ce incerca sa ii spuna fratele ei. Asa ca Jason a inceput sa verifice incaperile. In bucatarie, nimic, in baia de la parter, nimic, in camerele de le etaj, nimic, asa ca, mai ramasese de verificat, doar baia de la etaj.
       -J: Domnule Hamilton?
Cu cat se apropia mai mult de baie, cu atat mai clar se auzeau zgomote de durere si parca un marait fortat.
      -J: Domnule Hamilton? Dumneavoastra sunteti in baie? Sunteti in regula?
Jason, pune usor mana pe clanta usii, o deschide putin si il zareste, ghemuit, scotand sunete parca animalice. Apropiindu-se usor de el, in incercarea de a-l bate pe umar sa il intrebe ce se intampla cu el, observa mana plina de sange a domnului Hamilton si venele de pe gatul lui, ce stateau parca sa explodeze.  Acesta speriat, inchide repede usa si fuge jos in sufragerie, unde se aflau Stephanie si cainele.
      -J: Stephanie, Stephanie, este ceva in neregula cu domnul Hamilton, cred ca s-a transformat intr-una din creaturile de afara, este in baie si este plin de sange.
Sora lui parca se afla intr-o stare de transa din cauza panicii, asa ca o apuca de umeri, o zguduie bine de tot si tipa la ea sa isi revina.
      -J: Este ceva in neregula cu domnul Hamilton, se afla in baie si este plin de sange.
Stephanie parca revenindu-si cu picioarele pe pamant, incepuse sa faca legatura la spusele fratelui ei.     
      -S: Ce tot spui acolo? Mai devreme se afla langa noi si ne ajuta sa inchidem usile si ferestrele.
      -J: Stiu, dar disparuse din sufragerie si am mers sa il caut, asa ca l-am gasit in baie si nu arata deloc in regula. Ia gandeste-te, el a venit din haosul de afara, crezi ca a scapat neatins de una dintre acele creaturi? Nu ne-a spus intreaga poveste, ne-a ascuns faptul ca a fost muscat, cel mai probabil. Si acum se afla sus in baie si se comporta si arata foarte ciudat. Trebuie sa facem ceva, poate iesii de acolo in orice moment.
     -S: Dar ce putem face? Jason, imi este teama, lucrurile astea chiar se intampla, cum este posibil asa ceva?
     -J: Chiar nu stiu surioara, dar trebuie sa plecam de aici.
     -S: Cee? Tu ai vazut ce se intampla afara? Nu v-om avea nici o sansa acolo.
     -J: Stiu, dar nici aici nu putem ramane, domnul Hamilton sigur s-a transformat intr-una dintre acele creaturi si in orice moment, poate scapa de acolo, iar eu nu imi doresc sa ma aflu aici cand o va face.
     -S: Si ce propui sa facem? Sa plecam si sa lasam casa asa? Ai inebunit? Daca mama si cu tata se v-or intoarce?
     -J: Nu avem de ales, decat daca vrei sa te duci sa il omori cu mana ta, ceea ce nu te vad in stare, pentru ca nici eu nu ma simt in stare. Cat despre mama si cu tata, stii foarte bine ca uneori lipsesc cu zilele si apoi ne contacteaza ei, asa ca, trebuie sa tinem bateriile telefoanelor cat mai pline si sa asteptam ca ei sa ne sune. Intre timp, le v-om lasa si mesaje ca sa stie ce se intampla, daca nu cumva, stiu deja.
     -S: Ai dreptate, trebuie sa scapam cumva de aici. Da-mi te rog 5 minute sa ma adun, sa vedem ce avem nevoie si sa incercam sa plecam.
Zis si facut, in mai putin de 5 minute, Stephanie era gata de plecare, stiind faptul ca, in baia in care facuse un dus nu cu mult timp in urma, se afla vecinul lor, transformat intr-o creatura ciudata, gata sa ii devoreze in orice moment.