Two kids against the WORLD

Sectia de Politie este compromisa

              Dupa ce situatia dintre Stephanie si Dina, s-a mai linistit, haosul si toate creaturile din apropierea magazinului, parca s-au evaporat dintr-o data. Afara se lasase o liniste de nedescris, era totusi imposibil pentru ca, acum cateva momente, prin preajma magazinului, misunau hoarde de creaturi insetate de sange, ce sa se fii intamplat oare? 
             Se pare ca, toate creaturile fusesera atrase de un zgomot din departare, pe care copiii nu l-au auzit, dar creaturile avand auzul mai dezvoltat si fiind foarte sensibile la sunete puternice emise, au fost parca "chemate" de acel sunet. 
            La scurt timp dupa ce creaturile au parasit zona magazinului, statia radio a Dinei, incepe sa baraie si sa primeasca semnale.
           -Fundal: Hrrr, Hrrr, Dina, esti acolo? Terminat.
Dina apuca disperata statia si raspunde intr-o bucurie.
           -D: Da, tati, sunt aici in magazin, unde esti? Este totul in regula? Doamne, cat ma bucur sa te aud. Terminat.
           -Fundal: Da draga mea, este totul in regula, suntem aici cativa supravietuitori si politisti, ne-am baricadat in sectie si momentan nu putem sa iesim, afara sunt prea multe dintre acele creaturi si blocheaza iesirile. Suntem blocati inauntru si cautam o solutie de a ajunge la tine. Nu iti face griji, tine usile inchise si geamurile acoperite asa cum ti-am spus si totul va fii in regula. Terminat.
          -D: Am inteles, dar mai sunt 2 copii si catelul lor aici cu mine, aveau nevoie de ajutor asa ca le-am deschis si i-am lasat inauntru, nu ii puteam lasa acolo afara. Terminat.
          -Fundal: Ce ai facut? Dina, ti-am spus sa nu lasi pe nimeni inauntru, s-ar putea sa fie infectati. Virusul se transmite prin.....Hrrrr,Hrrr, -turi, Hrrr......
          -D: Tati? Taaati? Ma auzi? Terminat.
          -Fundal: ........... ............ .................
          -D: Taati?
Se pare ca transmisiunea se intrerupsese, iar Dina nu isi mai putea contacta tatal. Dar dupa toate cele auzite, Dina a inchis statia si s-a apropiat usor de casa de marcat, unde tatal ei isi tinea pistolul, in cazul unui jaf. Dina stia sa foloseasca o arma, tatal ei o invatase si tot el, inainte sa plece, i-a spus sa o foloseasca in cazul in care ceva grav urmeaza sa se intample. A apucat pistolul si l-a indreptate spre Stephanie si Jason.
        -D: Iesiti afara, acum. Creaturile nu se mai afla in preajma magazinului, deci puteti sa plecati. Imi pare rau, dar nu vreau sa imi risc viata, nu am nici o garantie ca nu va veti transforma in orice moment, intr-una dintre acele creaturi. Ati venit totusi de afara, orice este posibil.
         Cand au vazut Jason si Stephanie arma indreptata spre ei, au ridicat mainile in aer.
       -J: Dina, faci o mare greseala, nu suntem infectati, suntem in regula. Uite, vezi? spuse Jason dandu-si tricoul jos.
       -J: Nu suntem muscati sau zgariati, asta voia tatal tau sa spuna inainte sa se intrerupa transmisiunea, infectia se transmite prin muscaturi sau zgarieturi cauzate de creaturi. Am trecut prin asta, cu unul dintre vecinii nostrii si acesta s-a transformat.
       -D: Nu am de unde sa fiu sigura, sora ta? De unde stiu ca ea nu este infectata? Nu o vad sa incerce sa imi dovedeasca.
       -J: Stephanie, arata-i si tu faptul ca nu esti infectata, altfel v-om fii dati afara.
       -S: Nici gand, nu am sa ma dezbrac aici, mai bine plec.
       -J: Surioara, nu avem de ales. Uite, am sa ma intorc cu spatele.
       -S: Fie, dar tot mi se pare o prostie ! spuse Stephanie in timp ce isi dadea bluza jos.
       -S: Multumita? Nu suntem muscati si nici zgariati, suntem perfect sanatosi.
       -D: Nu stiu ce sa spun, cum putem stii ca nu suntem toti infectati?
       -S: Asa este, chiar si tu poti fii, asa ca nu avem de unde sa stim nici noi. Acum poti te rog sa pui chestia aia jos? Nu ma simt prea confortabil cu o arma indreptata spre mine.
      -D: Da...va rog sa ma iertati, nu stiu ce m-a apucat. Imi este doar teama, imi pare rau ! spuse Dina cu lacrimi in ochi in timp ce punea pistolul inapoi in casa de marcat.
Jason fiind atins de lacrimile Dinei, se duse spre ea si o lua in brate sa o linisteasca.
      -J: Este totul in regula, totul o sa fie bine Dina, totul o sa fie bine.
      -S: Oh, te rog...! spuse Stephanie in soapta, dandu-si ochii peste cap, parca dezgustata.
Se pare ca Stephanie nu era o prea mare fana a romantismului. Ei bine, acum ca inca o data lucrurile s-au lamurit intre cei 3 copii, tot ce aveau de facut, era sa astepte ca tatal Dinei sa se intoarca, asa cum a promis. Dar din pacate, problemele nu aveau sa se incheie acolo. Siluete vage treceau pe langa fereastra magazinului, cand stanga, cand dreapta. Se pare ca acele hoarde de creaturi, s-au intors, probabil atrase de vocile copiiilor in timp ce se certau, sau probabil pur si simplu creaturile stiau ca ei se afla in interiorul magazinului, ii simteau cumva. Din fericire pentru ei, daca acele creaturi nu faceau contact vizual cu acestia, se pare ca umblau ca si orbi, dupa sunete. 
       Dar ce am uitat cu totii, era catelul lui Jason, care vazand acele siluete si simtind pericolul, a inceput sa latre alarmant.
       -J: Shhh, baiete, inceteaza, o sa ne bagi in belele, shhh.
       -S: Fa-ti cainele stupid sa taca, o sa atraga acele creaturi scarboase aici !
Dar era deja prea tarziu, toate creaturile care se aflau prin preajma, erau acum gramada la fereastra magazinului.
       -S: Vezi ce ai facut? Fa-l sa taca odata !
        -J: Nu pot, latra pentru ca simte pericolul, este un caine, nu un mixer, nu are buton sa il pot opri cand vreau eu.
In timp ce Jason si Stephanie isi purtau neintelegerile de frati, Dina observa fereastra magazinului care incepuse sa crape. Se pare ca, din cauza greutatii gramezii de creaturi ce fortau fereastra, aceasta avea sa cedeze. Desigur, avea si un strat de plasa, dar cat sa tina si acela? 
       -D: Aaam, Jason? Stephanie? Priviti fereastra, mi se pare mie? Sau tocmai ce a crapat si sta sa se spar.... 
Nici nu apucase sa termine cuvantul caci geamul plesni si se facu bucatele.
      -J: Repede, trebuie sa plecam de aici, v-or patrunde inauntru.
      -D: Dar nu putem, este magazinul tatalui meu si mi-a spus sa astept aici pana se intoarce el.
      -S: Dina, revino-ti, daca astepti aici, esti ca si moarta. Pentru prima oara in viata, ii dau dreptate fratelui meu.
      -J: Dina, repede, este vreo iesire prin spate, pe care o putem folosi? 
      -D: Aaam, da, cred ca da, adica da, este iesirea din spate pe unde tata primeste marfa pentru magazin.
       -J: Grozav, trebuie sa iesim pe acolo.
       -D: Dar stai, si magazinul? Daca tata se va intoarce aici?
       -S: O sa il contactam prin statie, ia-o cu tine si sa mergem, repede ! tipara Stephanie.
Copiii au apucat repede, fiecare cate un ghiozdan, le-au umplut cu provizii din magazin si au iesit prin spate, chiar cu putin inainte ca acele creaturi sa dea navala inauntru.
        Inca o data aventurierii nostrii scapa chiar la limita pericolului si din cate se pare, oriunde ajungeau, nicaieri nu se aflau in siguranta, nici in locuinte, nici afara. Asa ca au pornit din nou, prin locurile mai retrase ale orasului, in cautarea sectiei de politie, pe care il credeau un loc sigur.
        In mod normal ar fii ajuns destul de repede, dar drumurile principale fiind impanzite de acele creaturi, sunt nevoiti sa ocoleasca prin spatele orasului, pentru a evita pericolul. In timp ce mergeau in liniste pe strada, Dina intreaba dintr-o data.
       -D: Unde sunt parintii vostrii? Nu mi-ati spus nimic despre ei, de ce nu sunteti impreuna cu ei?
       -J: Ei bine, parintii nostrii lucreaza extrem de des  si nu petrecem prea mult timp impreuna. Eu si sora mea ne aflam singuri acasa in noaptea in care s-a intamplat.
       -D: Oh, asta trebuie sa fii fost groaznic. Imi pare rau, Jason.
       -S: Alooo, sunt si eu aici, dar ma rog, voi doi porumbeilor ar trebuii sa formati o relatie, aveti prea multe in comun, bleah.
       Se lasase o liniste profunda intre Jason si Dina, se pare ca nici unul nu avea nimic de comentat la ceea ce a spus Stephanie, dar nici de adaugat. La numai 10 secunde dupa ce Stephanie si-a spus oful, din ghiozdanul Dinei incepu sa se auda voci.
      -Fundal: Hrrrr, Hrrrr, Dina, esti acolo? Hrrrr. Terminat.
      -S: Opreste-l, repede, face zgomot si poate atrage creaturile.
      Dina dadu repede ghiozdanul jos si intr-o bucurie raspunse la statie.
      -D: Tati? Esti acolo? Ma auzi? Terminat.
      -Fundal: Dina? Dina? Ma receptionezi? Terminat.
      -D: Da, da, te receptionez tati. Terminat.
      -Fundal: Slava Domnului, esti bine copila mea? Tocmai ce mi s-a sp-grrrrr,-us, hrrr, de catre unul dintre supravietuitorii care tocmai s-a alaturat sectiei, faptul ca au trecut pe langa magazin si era distrus si invadat de creaturi. Terminat.
      -D: Da tati, creaturile au patruns inauntru, a trebuit sa plecam, imi pare rau ! Terminat, spuse Dina incepand sa planga.
      -D: Ne indreptam spre sectie, venim la tine tati ! Terminat.
      -Fundal: ...... ........ .......
      -D: Tati? Esti acolo? Terminat.
      -Fundal: Da draga mea, iarta-ma, ceva se intampla aici. Se pare ca unii dintre supravietuitorii care tocmai ce au sosit, erau muscati de catre creaturile de afara. Situatia nu arata prea bine aici, este un haos total, virusul se raspandeste repede. Nu veni aici, repet, nu veni aici ! Terminat.
       -D: Tati? Ce vrei sa spui ? Ai spus ca este un loc sigur acolo, tati? Taati?
       -Fundal: Hrrr....Dina, repet, nu veni aici, repet, nu ve- aaaaaaaah, impusca-l, impusca-l, este infectat.
       -D: Taaatiii !!!
       -Fundal: .........  .......... ...........
       -Fundal: .........  ......... ............
       -D: Trebuie sa ajungem repede la sectie, tatal meu este in pericol !
       -J: Dina, ai vazut ce a spus tatal tau, a spus sa nu te duci acolo sub nici o forma, sectia este compromisa cum a fost si magazinul, nu mai este nimeni in siguranta acolo. Si tatal tau pare un om curajos, sigur se descurca, te va contacta inapoi indata ce scapa de acolo.
       -D: Nu pot sa stau asa fara sa fac nimic, trebuie sa mergem ! spuse Dina incepand sa alerge spre sectie.
       -J: Dinaaaa, vino inapoi !
       -S: Las-o sa plece, se va convinge singura cand va ajunge acolo.
       -J: Ce tot spui acolo? In starea in care se afla, va intra direct in sectie si va fii devorata de acele creaturi.
       -S: Este alegerea ei Jason, nu putem face nimic.
       -J: Cand ai devenit atat de rautacioasa? intrebara Jason, incepand sa alerge dupa Dina.
       -S: Oh, iar incepem... 
       Stephanie apuca lesa cainelui si o lua la fuga dupa Jason si Dina. Ajunsi toti acolo, nu puteau decat sa priveasca cum sectia de politie este inecata in creaturi.
       -D: Tatii.... spuse Dina in soapta, cu ochii plini de lacrimi, cazand in genunchi.
       -J: Nu mai putem face nimic Dina, am ajuns prea tarziu. Trebuie sa plecam de aici pana nu ne observa si pe noi acele creaturi.
       -S: Chiar trebuie sa plecam repede, se pare ca zgomotul creat atrage din ce in ce mai multe creaturi, priviti.
         Stephanie avea dreptate, din cauza zgomotului provocat de armele folosite in sectie si a grenazilor aruncate pentru a se apara, toate creaturile din oras aveau sa se stranga acolo.
       -S: Jason, priveste, priveste cate creaturi se aduna aici, asta este sansa noastra sa fugim intr-un loc sigur, strazile sunt goale si avem drum liber.
       -J: Ai dreptate, Dina, trebuie sa plecam, repede, asta este sansa noastra. Imi pare rau pentru tatal tau, nu vreau sa par egoist, dar nu mai este nimic de facut, trebuie sa plecam, acum ! exclama Jason apucand-o de mana pe Dina.
        Nu era un oras atat de mare, dar ca sa fii mers pe jos si nu cu masina sau bicicleta, aveau ceva de parcurs, oriunde ar fii dorit sa ajunga, mai ales in circumstantele date, cand trebuia sa aiba grija pe unde si cum merg, sa nu cumva sa fie observati de vreo creatura ascunsa. 
       -S: Ce parere aveti daca am merge la mall?
       -J: Cam nepotrivita situatia sa faci glume, nu crezi Stephanie?
       -S: Nu, nu, nu era nici o gluma. Vorbesc serios, mall-ul are multe incaperi si magazine interioare de unde putem lua lucrurile necesare, acolo putem gasii orice avem nevoie si sincer, chiar imi doresc o tinuta noua, port hainele astea deja de cateva zile.
        -J: Stii ceva surioara? Nu este o idee deloc rea, ar trebuii sa incercam. Tu ce parere ai Dina?
       Dina inca afectata de intamplarea de la sectie, nu se putea gandii la nimic in momentul ala, doar la faptul posibil cum ca tatal ei ar putea fii mort sau si mai rau, transformat intr-un din acele creaturi.
       -J: Dina? 
       -S: Las-o in pace Jason, a trecut deja prin multe.
       -J: Vreau doar sa o inveselesc.
       -S: Sa o inveselesti? Tatal ei tocmai ce a murit imbecilule, cum ai vrea sa o inveselesti? spuse Stephanie in soapta.
       -J: Ia gandeste-te, noi am vazut doar sectia atacata de creaturi, dar sectia, ca si orice alta cladire, contine iesiri de urgenta, asa ca pana sa ajungem noi acolo, poate tatal ei deja parasise sectia si fugise de acolo. Trebuie sa ne gandim si la lucrurile astea, nu putem sa ne gandim doar la lucrurile rele.
      Dina auzind cele spuse de Jason, parca se mai luminase la fata si prinsese un zambet increzator.
        -D: Ai dreptate Jason, tatal meu intotdeauna gasea o solutie, in orice situatie s-ar fii aflat. Cu siguranta a scapat de acolo si a plecat intr-un loc sigur ca sa ma poata contacta. Iti multumesc, chiar ma simt mai bine acum.
       -J: Ma bucur Dina, ma bucur, asa te vreau, o gandire pozitiva !
       -S: Oh, iar o luam de la capat... spuse Stephanie dandu-si ochii peste cap.
       Si asa au pornit cei 3 copii impreuna cu catelul lor, catre mall-ul orasului unde sperau sa gaseasca provizii, adapost si toate cele necesare.