Celoso

Începutul

Am sărit ca arsa din pat când am auzit telefonul sunand. Pe ecran apărea numele ,, Ashely", cu multe inimi și emojiuri după el. Va trebui intr-o zi sa ii schimb numele in telefon, pentru că ultima data când am făcut-o a fost acum vreo cinci ani.
-Daa, i-am răspuns eu căscând și incaltandu-ma cu niste papuci roz de casă.
-Neata, mă salută ea. De cate ori trebuie să îți repet că dacă nu aș exista eu sa îți dau trezirea ai dormi până ar veni profa de engleza sa bata cu parul în ușa ta, și poate și atunci?mormăi ea.
-Si eu te iubesc, am dat eu din cap punând niste lapte intr-un bol și căscând.
-Ce drăguț.
Nu puteam sa nu ii dau dreptate; alarma pe care o setasem ca să mă scol ca să merg la școală nu mă trezea niciodată. Cred că numai ideea de a merge la școală mă făcea să dorm in continuare, necontând daca eram obosita sau nu. Sunt sigura că nu sunt o exeptie.
Am vorbit tot timpul cu ea cat timp mi-am macat laptele cu cereale. Este rutina mea de dimineață; mergi la baie vorbind cu Ashley, schimbati hainele vorbind cu Ashley, mergi sa iei autobuzul vorbind cu ea, intoarcete in fuga acasă pentru că ți-ai uitat ceva, după iar fugi ca să nu pierzi autobuzul.
-Astazi cică o să avem un coleg nou, făcu Ashley când mă încălțam cu niste ghete negre.
-Cati ani are?am întrebat eu intr-o doară.
-17 parca. Am niste prietene care il știu și mi-au zis că tipul e hot rău de tot!
Mi-am dat ochii peste cap, închizând ușa de la intrare in urma mea. Ashley este de-a dreptul nebună după băieți.
-Tipul e hot rău, repetă ea.
-Stiu unde bati, dar mi-a ajuns, i-am replicat. Nu îmi mai trebuie nici un iubit macar pentru o perioadă.
-Daca Dylan s-a despărțit de tine, aia e, nu înseamnă că...
-Eu i-am dat papucii, am corectat-o in timp ce mi-a apărut imaginea lui in minte; am îndepărtat-o rapid,  scuturând din cap.
-Ma rog, tot pe acolo, asta nu înseamnă că nu trebuie sa mai fii in alte relații.
Am preferat sa închid subiectul, schimbandu-l cu ce proiect avem de făcut pentru săptămâna viitoare.
In statie era aglomerat, ca de obicei. Am trecut printre o mare de oameni ca sa pot să aștept autobuzul fara sa mă trezesc călcată pe ghete sau ceva de genul.
-Tu unde ești acum?am întrebat-o pe Ashley privind cum soarele rasare în nuanțe de roz, albastru și portocaliu.
-M-am urcat pe bicicleta, o să ajung la liceu în vreo zece minute. Cat mai are autobuzul ăla al tau?? Că vreau sa ajungem în același timp. Am uitat să îmi fac tema la engleza.
-Si vrei sa îți dau sa copiezi, nu?am ghicit eu fara nici o surprindere.
-Normal, rânji Ashley.
Peste câteva minute, am zărit autobuzul cum înainta încet în stație. Ușile automobilului s-au deschis, și prin ele au năvălit (de-a dreptul năvălit) niste elevi de la un liceu de arte. M-am dat intr-o parte ca sa las ,,turma,, să treacă. Apoi am urcat în autobuz căutând un loc liber.
-Vesnica problema, am mormăit eu prinzandu-ma cu mana de o bara când autobuzul lua viteza brusc.
-Ce?făcu Ashley.
-Nu am unde stau și o să fiu ca un pinguin tot drumul.
După puțin timp, ploaia a început să bată încet în geamurile mașinii, apoi din ce in ce mai tare până când au inceput sa să audă și tunete. Ashley înjură pentru că s-a udat toată fleașcă, fugind apoi în școală. Ii puteam auzi gâfâitul și ploaia prin telefon.
Când intr-un final autobuzul a oprit în fața liceului, m-am dat jos călcând direct intr-o baltă.
-Macar acum știu că nu sunt singura murată, a râs Ashley de mine de la fereastra clasei noastre.
I-am arătat pumnul în glumă, încheind apelul. Uitându-ma la norii negrii, m-am grăbit prin ploaie, fugind cât mă țineau picioarele.
Cum stropii imi băteau​ din fata, nu prea puteam sa vad foarte bine in jurul meu. Pur și simplu mi-am ținut capul în jos și ochii aproape închiși.
-Wow, stai așaaa, am auzit eu pe cineva cu o secunda înainte să mă ciocnesc de un corp dur ca piatra.
Impactul m-a aruncat direct pe jos. Am înjurat ridicându-ma, refuzând  mâna întinsă a siluetei din fata mea.
-Vina mea, am zis eu fara tragere de inimă, dandu-mi la o parte parul ud care mi se lipise pe față.
-Scuze acceptate, făcu băiatul amuzat.
Am dat din umeri încercând să îi disting trăsăturile adolescentului. Nu îmi părea prea cunoscut.
El se aplecă să îmi recupereze rucsacul care căzuse o data cu mine si rămăsese pe asfalt.
-Mersi, i-am spus eu uitându-ma cu mila la cat de ferfenițită și ud arata acum ghiozdanul​ .
-Stii, dacă aș fi în locul tau as fugi in secunda asta în școală, mormăi el incruntandu-se la cerul gri.
Da, aș fi făcut-o dacă te-as fi știut de undeva, m-am gândit eu. Parul saten îi stătea lipit pe frunte, iar tricoul negru i se udase in asemenea hal încât ii scotea în evidență fiecare mușchi al abdomenului. Jeanșii rupți și tenișii pe care ii purtau erau albi.
Bine...poate că Ashley avea dreptate; dacă asta era băiatul de care vorbea, arata foarte bine.
Își lasa apoi capul normal, privindu-ma cu niste ochi căprui spre cred că verzi. Își trecu mâna prin păr, dandusi-l pe spate.
I-am făcut semn din cap să vina după mine, până în școală.
Am intrat în holul principal, lung, plin de dulapuri și dulăpioare pentru cărți și manuale. În sfârșit un loc uscat..!
-Deci, i-am spus eu rulandu-mi parul lung până la coate ca pe un prosop și storcandu-mi apa din el.
-Hm?făcu el ridicând o sprânceană.
-Esti tipul nou?
-De unde știi de mine?se mira acesta. Nimeni nu a aflat că m-am mutat la liceul ăsta.
-Asta in caz că nu ai o prietena care știe totul, în special când vine vorba despre băieți, am murmurat eu deschizându-mi dulapul ca să îmi iau manualele.
-Te-am auzit.
Am strâmbat pentru doua secunde din buze amuzată , storcandu-mi inca o data parul.
-Stii pe cineva aici?l-am întrebat. Dintre adolescenți, mă refer.
-Nu prea.
După privirea lui umpic confuză, și mie mi se părea la fel.
-Ce ora ai?mă întrebă el.
-Engleza, și ar cam trebui să mă grăbesc înspre clasa pentru ca am pe cineva acolo căreia daca nu ii dau sa copieze tema, probabil nu o să mai apuci să mă vezi vreodată.
-In sensul că e diabolica și te-ar omorî, făcu el.
-In cel mai bun caz.
Adolescentul cel nou îmi arată un manual de engleza in sensul că și el are aceeași oră și clasa ca și mine.
-Noi tot nu am făcut cunoștință, își dădu el seama intinzandu-mi o palma mai mare decât a mea. Sunt Daniel.
-Emma, i-am prins-o eu.
-Nu că ar conta cu adevărat dar...cred că te-am mai văzut pe undeva..
-Nu știu, poate, am dat eu din umeri. Eu nu te recunosc de niciunde.
Am intrat în clasa cu el în spatele meu. Neasteptand vreo invitație speciala, i-am aruncat caietul lui Ashley. Aceasta il prinse stand cu ochii pe Daniel, care de așezase in banca din spatele nostru. Mi-am lăsat ghiozdanul pe jos, așteptând să termine Ashley de copiat. Norocul... Meu, aș putea spune, e că profesoara nu își dădea niciodată seama daca sunt copiate temele sau nu.
Daniel își pusese castile pe cap, ignorând privirile fetelor ațintite pe el. Câteva dintre ele chiar au venit să facă cunoștință cu el, iar acesta s-a mulțumit să schimbe câteva fraze politicos cu ele, după care nu le-a mai băgat în seamă. Majoritatea băieților din clasa, printre care și cei mai hot, nu ai făcut decât să se uite la el.
-Vorbește cu ele, i-am șoptit lui Daniel stand cu picioarele încrucișate pe banca mea.
-De ce?făcu el scotandu-si castile.
-Din propria mea experiență: dacă nu vorbești nici macar cu fetele, băieții nu te vor baga in seama.
-Nu am nevoie de atenția lor, dădu el din umeri indiferent.
Am tăcut din gură, uitându-ma lung la el. Ochii lui aproape verzi mi-au studiat îmbrăcămintea; un maieu-bluza alb strâns pe corp, prin care de vedea un sutien tot alb, niste jeanși negrii rupți în genunchi și o camasa legata de talie. A dat să deschidă gura să îmi spună ceva, dar s-a întrerupt privind undeva în spatele meu. M-am întors să văd ce  era. Profesoara, o bătrână care nici acum nu sunt sigura daca mai poate să vadă, și-a lăsat catalogul cu o bușitură pe catedră.
-Good morning, ne salută ea mijind ochii prin clasă. Toți la locurile voastre!
Își ridică fusta până aproape peste fund, aranjându-si apoi tricoul de pe ea. Macar daca nu ar fi arătat ca o balena.
Se întoarse cu spatele la noi, începând să scrie la tablă. Și să tot scrie. Și să tot scrie.
Ashley, care stătea lângă mine, își pusese de mult capul pe banca și cred că a și adormit. După vreo un sfert de oră, am auzit o mișcare din spatele meu și o respirație  lângă urechea mea:
-Da' femeia asta nu se mai oprește?făcu Daniel stand aplecat cu coatele pe banca lui.
-...

N.A. ÎMI CER Scuze daca vi s-a părut ca a fost mai plictisitor primul capitol.. Trebuie sa fac o introducere in carte mai întâi și de aceea nu a avut extrem de multa acțiune.
Adolescentul de la media este Daniel :*