..Dau din nou peste tine..

46 2 0
                                    

-Ashley, ce ai zice sa ne ducem sa vedem în oraș filmul ăla?am întrebat-o eu a doua zi dimineața pe Ashley, care statea întinsă pe toată banca noastra de la școala.
-Vezi că e romantic, făcu ea privindu-ma atent ; îi povestisem tot ce mi s-a întâmplat ieri.
-Nu contează. Numai film să fie.
Am tras cu coada ochiului în spatele meu, unde stătea Daniel. Nu prea mai vorbisem nici dimineață cu el. Mă enervase prea tare după faza de ieri.
Acum stătea tot cu castile pe cap, cu un brat pus de-a lungul băncii lui, și cu capul pe el. Avea o pălărie neagră pusa peste parul care îi stătea vâlvoi. Tot sexi rămânea.
-Atunci, mergem după școală, încuviință Ashley nescapandu-ma din ochi. Apoi, în șoaptă de de-abia am putut sa o aud eu: Nu te mai holba la el, se vede!
M-am intors inspre ea, facandu-i semn să tacă.
-Pe bune, nu glumesc, făcu ea ridicând palmele in semn de predare.
Mi-am dat ochii peste cap.
Am așteptat să înceapă ora. Și am tot așteptat. Și tot așteptat. Profesoara tot nu a venit, nici macar după un sfert de oră.
-Astazi aveti liber toată ziua, făcu directorul intrând la noi in clasa. Profesoara voastră s-a îmbolnăvit foarte grav și nu a putut să ne anunte decât acum cateva minute.
Am schimbat o privire cu Ashley, facand amândoua in același timp:
-Hai lângă Cinema!
Ne-am pus rucsacurile pe umeri, ieșind primele din clasă. Am luat primul autobuz care a venit, coborând în fața Cinemaului.
Era o zi super caldă. Îmi pusesem o rochie de vara pe mine, dar muream și așa de căldură.
-Pe cat pui pariu că ne lasă să intrăm în joc?făcu Ashley cu zâmbetul ăla care nu îmi prevestea nimic bun.
-Cine??
-Baietii. Uite-i, joaca voley.
Mi-am dat o Palma peste frunte.
-Draga mea, am spus, eu te declar cu un simptom foarte răspândit în ziua de azi.
-Si anume?făcu ea plictisită.
-Ai boala : ,,Mi-aș rupe un picior dacă asta ar însemna să stau cu băieții fie și pentru cinci minute."

După vreo două ore, m-am întins cat eram de lunga pe iarbă. Jucasem in tot timpul ăla contra băieților.
Din fericire, imediat puteam sa zac liniștită în sala de cinema.
Deodată, cineva îmi acoperi soarele care îmi bătea din spate. M-am întors ca să văd cine era.
-Nu credeam că voley-ul poate fi atât de obositor, făcu Daniel.
-Nu credeam că pot să dau peste tine oriunde mă duc, m-am uitat eu in sus la el.
-Si mie îmi pare bine că te vad.
Îmi întinse mâna, ca să mă ridic. I-am prins-o, saltandu-ma in picioare.
-Ce faci aici?l-am întrebat facandu-mi din nou o coada cu parul; cea pe care o avusesem înainte era vraiște.
-Nu sunt sălbatic, zise el prefacandu-se ofensat. Daca nu vreau sa intru in vorba cu toți fraierii aia de la școala, asta nu înseamnă că nu am propria mea viață.
Am pufnit amuzată de fata lui inocenta. I-am luat pălăria din cap, punându-mi-o mie pe par.
-Arat mai bine decât tine acum? L-am întrebat eu schițând o poziție de poza.
-Mereu arăți mai bine, își dădu el ochii peste cap. Unde mergi acum? Am auzit că este o biblioteca noua deschisa pe aici.
-De fapt, mă gândeam să merg cu Ashley la Cinema. Dar poate mergem intr-o zi și în bibliotecă, am câteva cărți de luat pentru mama.
-Dar, spuse Ashley venind lângă noi, de ce nu vii și tu la film cu noi?
M-am uitat la ea cu privirea aia după care știe că avea să fie în pericol de moarte mai târziu.
-E cam urgenta treaba cu biblioteca, clătină el din cap. Poate altădată.

Filmul a fost romantic și horror, în același timp. Imaginativa ca in sala de film s-au auzit la un moment dat sunete ca ,,Awww" și după doua secunde țipete.
Când am ieșit din cinema, mi-am întins bratele amorțită.
-Cand ți-ai cumpărat pălăria aia??mă întrebă Ashely. Îți stă mișto cu ea.
-Ce pălărie visezi..?
-Aia de pe capul tau, toanto.
Mi-am dus mâinile pe cap, simțind pălăria lui Daniel. Mi-am dus mâna la gură, întrebandu-ma in sinea mea cat de aeriană sunt.
-Nu e a mea...i-am explicat eu. E a lui .. Daniel.
-A cui?!făcu ea pufnind in râs.
-Ha. Ha. Ha, am imitat-o eu sarcastică. Mă duc să văd dacă mai e in bibliotecă, poate il prind și i-o dau înapoi.
-Atunci, te-am lăsat, spuse ea îmbrățișându-ma.
Am luat-o fiecare în direcții opuse, eu înspre clădirea bibliotecii, ea înspre statia de autobuz.
După ce am intrat, m-am uitat ca curca in lemne la rafturile pline cu cărți si la cat de imensa era biblioteca. Imi va lua o viata sa il gasesc.

CelosoWhere stories live. Discover now