Celoso

Prinși

Emma

-Trezirea, facu cineva scuturandu-ma de umăr.
M-am întors pe o parte, mormăind. Nuuu, de ce să mă trezesc, dormeam atât de bine..
-Emma...!am auzit o voce.
Am căutat ceva, o perna, orice, ca sa îmi pun in cap. Am simțit un material sub mana, și l-am apucat trăgându-l înspre mine. Nici nu știam ce era, sau unde eram. Stai, trebuia să mă aflu în patul meu moale și confortabil de acasă.
Am simțit cum mă mângâie cineva pe păr. Uneori, mama o mai făcea, dar îi știam foarte bine mișcările. Nu erau ca cele de acum.
Am deschis puțin ochii, privind în sus. Cel care îmi mângâia parul era un adolescent...și materialul care credeam eu că e o perna e tricoul lui.
-Daniel!am sărit eu în șezut.
Acesta pufni amuzat.
-Am ajuns sa dorm langa tine mai repede decât mi-aș fi putut imagina, mormăi el apoi.
-Esti pervers.
Acesta dădu din umeri:
-Ti-am spus, cand sunt cu tine, sunt multe ce nu știam că pot fi.

După ce ne-am luat gecile pe noi, am mers încet până la camera mică unde își lăsase Daniel laptopul. Grilajul nu mai era pus. Daniel își duse degetul la buze facandu-mi semn să tac.
Își recupera rapid laptopul. Am aruncat încă o privire peste cărțile acelea cu simboluri.
-Daniel, nu ți se par cam...ieșite din comun?l-am întrebat eu în șoaptă.
-Nu știu, grăbește-te o dată..! Nu avem timp de astea!
M-am uitat șovăitoare daca sa plec sau nu.
Daniel își puse mâna pe brațul meu, privindu-ma in ochi.
-Daca ții mortis, vom veni într-o zi să ne uităm peste ele. Dar acum haide, că mă jur că mă aștept să apară un polițai din ăla cu bâta după noi.
-Ok,ok.
Am luat-o incet pe lângă rafturile de bibloteca. Nu se auzea nici o mișcare în încăperi in afara de pașii noștri.
M-am simțit de o dată smucită înapoi. Daniel se lipi cu spatele de un raft, lipindu-ma apoi langa el. M-am holbat întrebătoare la el, dar acesta îmi arătă cu degetul un om la uniforma care se plimba de sus în jos prin încăperi.
Am așteptat până când a plecat. Atunci, am luat-o la fuga înspre ieșire, încercând să bocănim cat mai puțin.
După ce am făcut vreo zece pași, s-a auzit un strigăt din spatele nostru:
-Hey, voi!! Opriti-va!
Daniel mă trase după el în fugă, ca să înaintăm mai repede. Omul începu să tropăie in spatele nostru.
Am fugit pe scări în jos, până când am ajuns la usa principala. Acolo se mai afla un om, dar era atât de gravă încât s-a ridicat ca sa vina înspre noi...dar nu a făcut decât vreo cinci pași, că noi eram deja afara din clădire.
-La dreapta, ia-o la dreapta!îmi zise Daniel.
Am cotit pe după clădire, fugind până în parcul cu copaci din apropiere.
-Nu mai pot, am gâfâit eu simțind că mă lasă picioarele.
-Asta e, putem sta aici, nu ne mai găsește nici dracu'.
Îmi arătă un loc mai ferit de priviri, intre niste copaci și tufișuri.
M-am așezat pe iarba, simțind cum mă ard plămânii. Nu am fost nici o dată cea mai buna la alergat rapid pe cursa lungă.
Daniel se lasă și el langa mine, gâfâind:
-O sa avem probleme cu ăștia de la biblioteca daca ne recunosc vreodată.
-Le putem spune că am rămas acolo blocați peste noapte...
-Mda, asta ar fi adevărul. Dar eu unul cred că nu aveam ce căuta ieri în cameră aia mica cu simboluri. A fost vina mea că m-am băgat acolo. Văzusem de dinainte că avea gratii sus ușa.
Am dat din umeri,  calmandu-mi respirația.
-Daca aveau camere de filmat și au văzut că am rămas acolo toată noaptea, am făcut eu câteva minute mai târziu doar așa, ca pentru mine.
-Atunci am dat amândoi de naiba, pentru că s-ar putea sa sune la școală ca sa afle cine suntem. Si apoi sa ii sune și pe părinții noștrii.
Am auzit niște pași grei in spatele nostru. Daniel îmi facu repede semn să tac.
M-am uitat printre frunzele tufișului. Era același om, încercând să afle unde suntem sau daca mai suntem în parc. Probabil că era un om experimentat in chestia asta, pentru că a început să ia tufișurile din fața noastră la rând.
Eu și cu Daniel ne-am ridicat încet în picioare, încercând să plecăm de acolo neobservați.
-Pustani, pufni o voce in dreptul nostru.
Daniel tresări, holbandu-se la cel de al doilea bărbat de la biblioteca. 
-Deja devine absurd, mi-am dat ochii peste cap, luandui-o lui Daniel înainte, alergând.
-O sa cer o diplomă pentru evadare sub acoperire, pufni Daniel întrecându-ma puțin.
-Evadare eșuată, vrei sa spui, l-am corect eu uitându-ma in spate la cei doi bărbați care se opriseră.