Celoso

O inima frântă... reală sau desenata...?

-Ma simt onorata atunci, am făcut eu. Tu sau celălalt ați avut ideea să veniți aici sa desenați?
-Conteaza??
-Pe bune, Daniel. Cine?
El isi dadu ochii peste cap, zicând:
-Celalalt. Eu nu sunt genul care să aibă idei din astea.
Mi-am muscat limba, uitându-ma la tufișurile care făceau un gard in jurul casei mele. Se auzeau mișcări de acolo, ca și cum cineva era ascuns.
-Dylan, treci încoace, făcu Daniel urmarindu-mi privirea. Emma nu cred că mușcă.
M-am uitat sceptica la Daniel.
-Bine, asta nu înseamnă că nu îmi pare rău pentru că era să îți distrug pereții casei, își ridică acesta palmele in semn de predare.
Am clătinat invinsa din cap, vazandu-i fata inocenta.
Apoi am rămas blocată.
-Cum ai spus că il cheamă pe cel cu care ai venit?am făcut eu repede.
-Dylan.
-Dylan, am repetat eu ca un ecou. Dylan și mai cum?
-Ok, Emma, deja devine ciudat..
-Dylan Grey? Am întrebat eu fixând tufișurile cu privirea.
Am văzut pe fața lui Daniel că am ghicit. Normal, acum se punea totul cap la cap.
Am sărit de pe pervaz, uitând că se aflau doi metri intre mine și pământ. Am simțit cum brațele lui Daniel mă prind de talie, amortizându-mi căderea.
-Explica-mi și mie ce te-a apucat, făcu el nedandu-mi drumul. Puteai sa te lovești ca naiba!
Îi puteam simți căldura pieptului pe spatele meu. Am incercat sa nu ii dau atenție... încercat.
-Da-mi drumul! i-am spus eu.
Am auzit alte foșnituri dintre tufișuri, și pe cineva alergând in direcția opusă locului unde ne aflam noi.
Ce vorbești, știu pașii aia atât de bine.
M-am smucit din brațele lui Daniel, luând-o la fugă după sunetul lor. Daniel strigă după mine sa mă opresc, dar pur și simplu am continuat să alerg cat de tare mă țineau picioarele.
Am luat-o pe o cărare, trecând pe lângă tufișuri și copaci întunecați.
-Dylan, stai!am strigat eu.
Am cotit pe alta poteca, auzind pașii din ce in ce mai aproape de mine. Nu știam că pot să alerg atât de tare.
După inca trei patru secunde, am zărit silueta lui. Nu știu cat o fi durat toată asta; poate, treizeci de secunde, maxim. Dylan se opri, intorcandu-se cu fata înspre mine. Își dădu gluga jos:
-Multumita, acum?făcu el.
Am înghițit în sec.
-Asta a fost ideea ta,i-am spus.
L-am simțit pe Daniel oprindu-se în spatele meu.
-Ce se întâmplă?il întrebă el uitându-se la Dylan.
-Tocmai ai facut cunoștință cu fosta mea, Daniel. Acum hai sa ne cărăm o data..!
-Adica vrei să spui că m-ai chemat aici ca să desenezi o inima frântă pe casa fostei tale,făcu Daniel cu o umbra trecându-i peste chip.
S-au uitat urât unul la altul preț de câteva secunde. Daniel i-a aruncat în brațe geanta cu spray-uri, spunându-i:
-Daca îmi spuneai de dinainte ce aveai de gând să faci mă mai gândeam o data înainte să vin cu tine.
-Haide, bro, lăsa tâmpeniile. Nu te poți supăra pe mine din chestia asta!
Când a văzut că Daniel își incruciseaza​ brațele la piept, stand acolo cu postura lui impunătoare, Dylan ne privi pe amândoi:
-E ceva intre voi doi..?
-De abia ne-am cunoscut azi!i-am taiat-o eu.
-Unde??
-La școala, făcu Daniel. Da, sunt in clasa cu fosta ta.
Dylan își trase iar gluga pe cap, fara macar să îmi mai arunce o privire. Se întoarse pe călcâie, îndepărtandu-se de noi fără să mai zica nimic.
-Ar trebui sa ne întoarcem , șopti Daniel.
M-am lăsat pe iarba, adunându-mi genunchii la piept.
-Nu îmi trebuia să îl văd acum, i-am șoptit eu înapoi.
-Tu ai fost cea care a fugit după el.
-Nu ești de ajutor!
Daniel își bagă mâinile în hanorac, lasandu-se pe vine lângă mine:
-Hai sa mergem, făcu el.
Mi-am lăsat capul pe spate, privindu-l in ochi. Îi puteam simți respirația caldă lângă mine.
Am oftat exasperată.
Daniel îmi întinse mâna ca să mă ajute să mă ridic. Am luat-o după el, bombănind în mintea mea.
-Mâine avem iar ore împreună, nu e așa?făcu el inainte sa ieșim din pădure.
-Mhm.
-Si vom avea aceeași colegi...mă rog, aceleasi maimuțe pe post de colegi?
M-am uitat fara chef la el; știam expresia aia de pe fata lui. Incerca sa destindă atmosfera.
-Esti supărată pe mine, zise el înainte să intru în curtea mea.
-E cam imposibil să mă supăr pe un băiat pe care de abia l-am cunoscut.

Daniel
-E cam imposibil să mă supăr pe un băiat pe care de abia l-am cunoscut, a spus ea ridicând din umeri, dandu-si parul pe spate.
Cu siguranță deja incepe sa fie o pacoste pentru mine.

N.A. Bunaaa, dacă aveți cumva niste idei noi pentru carte nu ezitați va rog sa scrieți in comentarii. Nu contează când o faceți , numai idei să fie. Și votați daca vi se pare interesant! :))