Ultima dată când i-am simțit mireasma era dimineață,
Mirosea a vanilie, ciocolată și speranță,
Acum câteva clipe viața-i atârnă de un fir de ață,
Dar acum e printre îngeri, cu privirea în ceață.
Era sora mea, complicea mea,
Alături de care urmam să cuceresc lumea,
Dar nu așa cum o făcea zâmbetul său,
Ce împrăștia lumină în tot ce e rău.
Ana, mi-e atât de dor să te țin în brațe,
Ca atunci când eram mici și nu țineam cont de circumstanțe.
Acum, în loc de asta, înghit lacrimi amare,
Iar odată cu tine, a mea inimă moare.
Sper ca îngerii să-ți arate calea spre pacea eternă, fiindcă aici, pe pământ, ai lăsat doar durere și suspine. Te voi iubi mereu, prințesă, fiindcă ai fost sora mai mică ideală! Somn dulce! Ne vom revedea cândva!
YOU ARE READING
Aripi de ceară
PoetryPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
