Când cerul se despică
Iar norii se revoltă
Și ceața bântuie pădurile de fag
Când vântul se ridică
Iar frunzele înalță
Și stropi de ploaie cad ușor cu drag
Când dorul mă apasă
Iar grija mă purcede
Și tot ce-am construit e în zadar
Când inima mă lasă
Iar natura mă vede
Și mă îngroapă tristă sub arțar
Nimeni: nimic
Eu: hai să mai scriu că-mi trece prin minte :)))
YOU ARE READING
Aripi de ceară
PoetryPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
