Lasă viața să se scurgă,
În zilele mohorâte,
În versuri
În acorduri de vioară.
Să cânte despre iubire
Și s-o strige
S-o cheme la ea,
S-o strângă la piept
Și s-o înțepe în inimă
Cu arcușul.
Las-o să prindă aripi
De fluture albastru,
Stingher
A cărui ultimă dorință
E promisiunea unei noi zile
În care să iubească
Și să spere
La descoperirea
Unei flori rare
Floare ce nu se găsește
Printre spicele de grâu
Ci răsare
Pe neașteptate
Din craniul meu
Vechi
Ambigu
Pierdut printre bolovani
Și mulilat
De ciori
Și când fluturele
Va descoperi floare
Va ști
Că toate sacrificiile lui
Nu au fost
În zadar.
YOU ARE READING
Aripi de ceară
PoetryPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
