Lasă-i,
Lasă-i să se piardă
Pe drumul vieții tale
Drept copaci eterni
Ce privesc de pe margine,
Cu amintiri ce atârnă pe crengi.
Lasă-i,
Lasă-i să se scufunde
În marea ce vă înconjoară
Formată din lacrimile
Ce ți-au curs de fiecare dată
Când gândul despărțirii apărea.
Lasă-i,
Lasă-i să zboare
Ca baloanele multicolore
Umplute cu heliu și emoții
Ce vor exploda și vor umple zarea
Fiindcă n-au făcut față sentimentelor.
Lasă-i,
Lasă-i să dispară
Ca un nasture vechi
Ce se pierde pe cărare
Atunci când tu înaintezi în timp.
Lasă-i,
Doar lasă-i
Și privește înainte
La viața ce te așteaptă
Dincolo de pădurile de fag.
~Daiana_Emery
Învăța și Teodoruț pe aici, mai scriam și eu câteva versuri :)))
El se întoarce pe 5 octombrie cu poezii și capitole noi la celălalte cărți :)))
YOU ARE READING
Aripi de ceară
PoetryPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
