The Right Choice - Alegerea potrivită [+18] (eng/ro)

Capitol 5 (ro)

Gândurile îmi zboară în toate părțile și nu știu dacă am greșit sau pur și simplu ceea ce simt este ceva frumos la care nu trebuie să mă gândesc atât de mult și să îi dau atâta importanță.

Sunt confuză și sincer nu cred că sunt pregătită să îmi dau seama de ce. Cuvintele Sabinei din acea dimineață îmi revin în minte: „Ce se întâmplă în Seoul, rămâne în Seoul." Dar de ce-mi fac atâtea griji?

Că nu se întâmplă nimic! Trec de la o stare la alta și fără să vreau tot revin la mustrări de conștiință pentru că încerc să fug de ceva. Ce se întâmplă? Nu se întâmplă nimic!

Aud ușa deschizându-se și în cameră apare Sabina, numai un zâmbet, parcă plutind pe un norișor.

Intră și exclamă:

— Pisi! M-am îndrăgostit! Se prăbușește pe patul ei, cu faţa în sus, însă cu un zâmbet imens pe față.

— Ne-am dat dracu'! zic în glumă, prefăcându-mă serioasă.

— E atât de draguț! Și atent! Și sărută atât de bine! se pisicește ea ca o adolescentă și parcă văd inimioare plutind în jurul capului ei. Entuziasmul și fericirea i se citesc pe chipul înroșit și mă face să râd văzând-o atât de visătoare pe prietena mea care mereu gândește de două ori înainte de a face ceva.

— Dar te-ai întors cam repede... Mă așteptam să rămâi la el...

— Pisi, zice ea ridicându-se în fund și devenind foarte serioasă, dar îmi dau seama că doar se preface: eu nu sunt din aia care fac din alea... zice şi face gest cu mâna de fată plină de figuri care pare jignită de afirmația mea.

Încep să râd și mai tare, iar ea renunță imediat la teatru și se trântește din nou pe pat.

— Dacă nu mă sunai să îmi zici că mâine dimineață plecăm în Busan, rămâneam... pentru că se

încinseseră spiritele rău de tot. Dar dacă a apărut planul pentru mâine, m-am gândit că e un semn ca totuși să îl mai las să aștepte o zi, pentru că mâine seară oricum ne vedem din nou.

— Să înțeleg că tu nu ești „din aia care face din alea"?

— Mai avem mai puțin de o săptămână de stat pe aici. Timpul nu e de partea mea să fac pe mironosița.

Și din serioasă devine brusc adolescenta plină de inimioare și cu un zâmbet mare pe chip.

— Iar el este atât de frumos și perfect... Ţi-am spus că sărută atât de bine?

Chicotește în continuare și nu pot decât să râd şi eu.

— Da, pisi, mi-ai zis.

Ne-am obișnuit să ne alintăm cu „pisi" de ani de zile, tot în urma unor glume legate de anumite tipuri de femei, cu care nu reușeam deloc să ne identificăm și, din fericire, nici cei din jur nu ne catalogau ca fiind nişte „pisi", însă alinturile între noi două au rămas la fel de dulci și totodată ironice. Nu cred că acum mai dădeam un sens acestui cuvânt, oricum nici una nu era vreo mare fană a acestor patrupede.

— Dar tu ce ai făcut cu Joon?

— Nimic, ce să fac? întreb nevinovată. Am ajuns la hotel și a venit cu ideea pentru mâine.

— Foarte drăguț din partea lui să se ofere să ne ducă până în Busan.

— A zis că fiind orașul lui natal, chiar se bucură că are ocazia să mai ajungă și pe plajă, că nu a mai fost de mult.

— Dar se pare că nici tu nu ai ajuns de mult timp în cameră...?

Întrebarea ei e cu subînțeles, ca de obicei.