Ești al meu

Chapter 1

"Nu l-am mai văzut de când a trebuit iar să părăsesc orașul, m-am gândit eu. Din cauza lui mama m-am mutat, nu că aș fi vrut eu. Era casa mea acolo! Îmi regăsisem cei mai buni prieteni. Erau familia mea. Îl regăsisem pe Jack.... Încă de prima dată când l-am părăsit mi-a lipsit enorm.
Iar acum o să îl văd din nou. După un an și 11 luni.
Eram în tren. Nori de ploaie erau adunați pe cerul întunecat. Mama se uita îngrijorată pe geam, pe când eu mai aveam puțin și mă luam de controlor să conducă mai repede. Eventual să ne teleporteze naibii cumva in oraș.
Deodată, prin ușa vagonului a intrat o silueta înaltă. Mi se părea că o știam de undeva. Nu eram sigură de unde. S-a apropiat cu pași mari de locul unde stăteam eu cu mama.
Chiar dacă nu mi-am mai folosit puterile de când am plecat din oraș, am simțit ceva in mine... Ca un sentiment de avertizare.
M-am ridicat în picioare văzând cum omul vine țintă înspre mine, cu mâinile încleștate......"

M-am trezit țipând. Am clipit des, punând o mână în fața ochilor din cauza soarelui după-amiezii.
Eram în camera mea veche, din orașul in care ne ascunsese mama. În același apartament in care am locuit și acum câțiva ani.
Pereții erau de un maro ca lemnul. Îmi și amintesc cum aveam 9 ani, și m-am apucat singura sa îl pictez cu paleta de acuarele de la școala. Patul îl am și acum de doua persoane, dar în care dorm numai eu.
-Jack, am șoptit eu.
Am pus mâna pe telefon, deschizând din galerie o poză cu noi doi după ce am câștigat lupta. Cine ar fi crezut că totul a putut să se schimbe atât de critic??
In poză, el își ținea un braț în jurul meu. Eu zâmbeam ca o mica îndrăgostita la cameră. (Cam aia cred că și eram.) Pe de altă parte, Jack se uita in jos la mine, cu parul lui saten zburlit in cap.
Îmi era atât de dor de el. După doi ani, in care nu am putut nici macar comunica ca lumea, încă vroiam sa fiu numai cu el în lume.
Am auzit niște pași pe scări și, câteva secunde mai târziu, mama a intrat pe ușa:
-Jenna?! Ce s-a întâmplat?? Te-am auzit țipând!
Îngrijorarea asta enervanta de mamă.
-Am 18 ani, mama. Sunt bine.
-De ce ai tipat??
-Am avut un vis, atât.
Mama închise ușa în urma ei, asezandu-se langa mine pe pat. Îmi lua mâna intr-a ei, parcă vrând să mă consoleze:
-De la un vis, nu țipi. De la un coșmar o faci.
-Adevarat, am dat eu din umeri.
-Despre ce ai visat? continuă ea. Haide, Jenna. Îmi poți spune orice. Sunt mama ta, ce Dumnezeu?,
Ți-aș fi spus atâtea, m-am gândit. Asta daca nu mi-aș fi pierdut încrederea în tine. M-ai ținut la o distanță colosala față de persoanele care ma faceau sa fiu cine sunt, sa ma simt eu însumi și sa fiu fericita. Când mă prindeai că vorbesc cu Jack la telefon, erai in stare sa îmi iei telefonul cu zilele. Si asta a durut. Cu ce te-au ajutat toate astea??
-Era despre un om, i-am răspuns eu în van.
-Normal că despre un om! făcu ea exasperată.
-Mama, pe bune, nu are de ce sa te intereseze coșmarul ăsta! Of, bine, am cedat eu văzându-i privirea. Noi două eram într-un tren. Ne întoarceam ac.....mă rog, mergeam undeva. Și un om mascat a venit înspre mine cu o tentativă sa mă atace, atât. Un amarat de vis.
-Un om mascat, ai zis?
-Da....se întâmplă să il visez uneori...
-Jenna!făcu mama ridicându-se in picioare. Tu nici macar nu ai habar ce înseamnă asta! Cum ai putut să nu îmi spui până acum?!
-Poate daca ai fi fost mai puțin drastică cu mine, m-am ridicat la randul meu în picioare, ți-aș fi spus!
-Ce vrei sa spui...?
Mi-am luat din dulap un hanorac și o pereche de blugi.
-Spun doar că mi-aș fi dorit să îți spun tot ce am pe suflet, am mărturisit eu. Mi l-ai luat pe Jack de lângă mine. Am simțit că pierd o bucată din mine. Tu știi când a fost ultima dată când am apucat sa vorbesc cu el? Acum o săptămână, când m-ai trimis la magazin.
-Baiatul ăla e toxic pentru tine! clătină ea din cap. Eu nu vreau sa îți fac rău, știi deja asta.
-Dar îmi faci. Scuze, mama. Trebuie sa ies în oraș cu Ashley.
Am inceput sa mă încalț cu o pereche de conversi. Mama oftă, clătinând din cap:
-Cand o să te întorci?
-Nu știu, mai pe seară.
M-am dus câteva minute la baie. Înainte să ies, am aruncat o privire la fața mea in oglinda. Ochii albaștrii care mă priveau înapoi aveau câte o sclipire in fiecare. Mi-am pus umpic de make-up, neexagerat dar vizibil. Cred ca arătam drăguț. Parul meu lung și șaten îmi era îndreptat cu placa, având și câteva suvite subțiri, decolorate blond. Mi-am tras gluga pe cap, imaginândumi-l pe Jack stând lângă mine.
-Stii, ai putea mereu să ai un iubit ca Jack, numai dacă ai vrea, murmură mama din ușa băii.
Nici nu văzusem când o deschisese. Am privit-o înapoi, clătinând din cap:
-Nici un băiat nu e ca el. Ne vedem mai încolo.
Am ieșit din casă, așteptând să vină Ashley sa mă ia cu mașina. M-am așezat pe un bolovan din curte, locul meu preferat. Nu puteam nega; eram foarte supărată pe mama pentru că mi-a tăiat legătura cu Jack. Dar, ca de obicei, știam că îmi va trece peste câteva ore. Mă apucă să fiu supărată pe ea, după iar îmi trecea, chiar dacă nu vroiam.
Mi s-a părut că văd cu coada ochiului o siluetă de bărbat. M-am întors către ea, dar nu mai era nimeni. Îmi era frica sa nu fie cel pe care l-am visat. Nu că ar fi fost singura dată când mi s-a întâmplat să văd silueta și să nu fie acolo.
Câteva minute mai târziu, am auzit muzica dată tare. Știam deja cine este încă de dinainte ca prietena mea sa își parcheze mașina.
-Jenna!mă strigă ea. Treci in mașină, hai! O să pierdem toată petrecerea!
Am fugit până la Volvoul rosu, asezandu-ma pe locul pasagerului. Ashley porni ca din trombă, făcându-ma să mă las in spătarul scaunului.
-Uoăăăuu, am scuturat eu din cap. Cine te așteaptă la hotelul ăla și nu știu eu?
-My love, rânji ea.
-Zack? A venit la petrecere??
-Abia aștept să îl cunosti! Este atât de.....ah, minunat, făcu ea pierdută.
M-am uitat lung la ea. Îmi amintea mult de mine când eram cu Jack. Același tip de fata îndrăgostita și visătoare.
Singura diferență era că ea și cu Zack sunt împreună. Jack și cu mine am lăsat-o la prietenie distanta. Sunt destul de sigură de faptul că amândoi știm înăuntrul nostru că vrem iar mai mult.
-Zi-mi din nou, cum arată Zack ăsta al tău?am întrebat-o eu privind cum ne apropiem de o intersecție. 
-Parul negru, ondulat și vâlvoi, continua ea sa viseze. Ochii verzi, zici că e vârcolac, nu alta.
-Varcolac zici, hă...?am făcut eu fara sa mă pot abține când am auzit cuvântul.
-Da, și e înalt, are tot ce vrei. Crede-mă, făcu ea uitându-se la mine sireata, e un adevărat Devil când vrea.
Am rânjit, clătinând din cap.
-Deci tu vii la petrecere îmbrăcată in jeans și un hanorac, făcu ea analizandu-ma cu o expresie aproape dezgustata. Și eu care credeam ca ai gusturi la îmbrăcăminte. Fraieră.
-Nu ai zis ca stam...credeam ca numai îl luam pe Zack de acolo și mergem undeva sa ne plimbam.
-Scumpo, când ești cu mine și pun piciorul intr-o încăpere cu o petrecere, nu mai ieșim de acolo de cât scoase cu forța.
-Am uitat sa consider asta, am murmurat eu.
Luminile orașului apăreau și dispăreau in jurul nostru. Se lăsase întunericul, cerul fiind senin și cu stele împrăștiate peste tot. Ma simțeam nostalgica.
-Îți aduci aminte de toate momentele alea când eram mici, nu aveam griji și eram fericite cu puținul pe care îl aveam? am intrebat-o.
-Eu sunt la fel de fericita și acum, a dat ea din umeri cotind pe o strada, căutând un loc de parcare.
-Atunci ești o raritate.
-Bine, am sa recunosc ca sunt fericita pana când ma despart de cel cu care sunt in relație. Tu încă ești moarta după Jack. Uita de el.
-Știi ca nu pot.
-Nici sa îl aștepți întotdeauna nu poți.
M-am mulțumit sa ma dau jos din mașina nespunand nimic. In fata noastră era un local mare, cu un panou pe care scria "saturday night" stilul "dacing script", cu litere roșu-neon. La intrare stătea un paznic, înalt cât un stâlp si îmbrăcat tot in negru. Avea o mutra gravă ; era pe undeva, pe la 40 de ani. Ashley i-a arătat o bucata de hârtie dreptunghiulara, nu văzusem ce scria pe ea, probabil era doar biletul. A făcut semn înspre mine, și panzicul a încuviințat din cap, lăsându-ne sa intram.
Prima data am mers printr-un coridor lung cu lumini neon pe tavan. Deja ma ametisera. După, am ajuns intr-o încăpere mare, cu canapele, mese, scaune și diverse aparate electronice.
-M-ai adus cumva in locul de întâlnire al tuturor gangsterilor din lume? Am întrebat-o eu încet pe Ashley.
-Nu fată, e un club de noapte, tipa e peste muzica disco.
-M-am cam prins, am zis eu ca pentru mine.
Ne-am asezat pe lângă niște mese pe care scria "Grey Goose", eu pe canapea, ea pe un fotoliu. Se îmbrăcase cu o rochie stramta și decoltată, cu niște tocuri, un colier, își aranjase parul saten într-un coc împrăștiat cu onduleuri in vârful capului, cercei mari și rotunzi, plus o tona de make-up care măcar arata bine.
M-am uitat la mine, cu perechea mea de blugi albaștrii foarte deschiși la culoare, rupți de sus pana jos, la perechea de "Vans sk8 hi", și la hanoracul meu alb. Nu era exact o ținuta de clubul asta, dar nici chiar așa rea nu era.

-Deci, am zâmbit eu înspre Ashley. Povesteste-mi mai multe despre el!
-Pai de unde sa încep, făcu ea visătoare. Este chipeș, înalt, bine făcut, nu vreau sa dau detalii dar dacă mai și dormea in sala de Fitness nu as fi surprinsă... jur, cred ca lucrează 20/24, restul fiind pentru distracție și somn. Glumeam, dar închipuiește-ți doar. Și ma înțeleg foarte bine cu el, ma înțelege, de fiecare data când am un breakdown e acolo pentru mine. Sa nu crezi ca e un fuckboy. Pare, dar dacă îl cunoști mai bine va fi ca un un ursuleț.
M-am abținut sa nu rad, amuzata de cât de copilăroasă e. In mod normal, poate ca as fi crezut-o; asta dacă nu ar fi fost al 20-lea tip despre care sa zică același lucru. De fiecare data suferea când se despărțeau, dar asta era ea si e o ființa minunata cum e, fraiera uneori dar traindu-și viața. Mereu am fost lângă ea, și ea lângă mine. Dacă nu era ea nici acum nu as fi trecut deloc peste Jack.
Am început sa ma foiesc.
-S-a întâmplat ceva? Ma întreba ea.
-Ummmm ai idee unde e toaleta?
-Drept in fata și la dreapta.
M-am dus, după m-am aranjat puțin in fata oglinzii. Am decis să-mi las totuși gluga jos. Muzica se auzea pana și aici, dar nu la fel de tare, ma simțeam de parca călătorisem in alta lume. Ca atunci când pe strada sunt claxoane și gălăgie, dar când intri in casa e liniștit și comod.
Am ieșit, uitându-ma înspre locul in care era Ashley. Alte doua siluete stăteau lângă ea, una pe celălat fotoliu, sărutând-o - probabil ca era Zack. Probabil. Iar cealaltă, pe canapea. Când m-a văzut apropiindu-ma, Ashley începu sa chiuie de fericire, făcându-mi semn sa ma apropii mai repede. Băiatul de pe canapea avea gugla trasa pe cap, deci nu-i puteam vedea fata.
In schimb, Zack se întoarse și îmi zâmbi larg, cu brațul pe după Ashley. Însă amândurora ne dispăru zâmbetul când ne-am recunoscut trăsăturile.
Se schimbase enorm. Parul ii devenise negru, nu știu dacă și-l vopsise, ochii rămăseseră tot albaștrii. Se inaltase, și la partea cu sala, ii dădeam total dreptate lui Ashley.
Eram socata.
-Jenna...? E totul okay....? facu ea.
Zack inca se uita cu gura deschisă la mine, când mi-am abținut lacrimile de fericire și l-am îmbrățișat. Ma cuprinse cu brațele lui mari, tăindu-mi respirația. Asta e ursulețul cel mare de care vorbea Ashley.
-Zack, prietene, m-am chinuit eu sa respir. Și mie mi-ai lipsit, foarte mult, dar te rog eu frumos, încearcă sa nu ma omori din primele secunde, ce zici?
-Aaaaaaaa da, scuzeeeeee. Doamne nu-mi vine sa cred, ofta el privindu-mă de parca cine știe ce fenomen as fi fost.
Am zâmbit, începând sa rad și sa plâng in același timp. După, mi-am dat seama. Dacă Zack era aici. Atunci Jack nu ar fi trebuit sa.....?
M-am uitat spre silueta de pe banca. Își dădu jos gluga, uitându-se la mine fără nici o expresie. Arata împietrit.
-Jen', făcu el.
M-am repezit in brațele lui, agățându-ma de el de parca nu mai vroiam sa îl las sa plece vreodată.

N.A. Next chapter, on its way!