Ești al meu

Chapter 6

Imi deschid incet ochii, strambandu-ma la lumina puternica care intra pe fereastra. La inceput nu inteleg de ce nu-mi vad draperia obisnuita roz pastelat a camerei mele, dar imi amintesc ca sunt acasa la Zack. 

Ma intind somnoroasa, zambind la cum am ajuns azi-noapte aici. Imi trec degetele prin par, intrebandu-ma cum i-o fi lui mama fara mine acasa. Banuiesc ca se simte mai libera...

-Oh, shit! ma ridic repede din pat, impleticindu-ma prin camera ca un pui de caprioara.

-Telefonul, telefonul...murmur eu. Mi-a vazut cineva afurisitul de telefon?

Nici un raspuns. Dorm toti? Cu siguranta i-am trezit eu acum.

Deschid usa camerei, vazand un hol lung in fata mea. Adevarul e ca habar nu am cum am ajuns in incaperea asta.

-Inainte pe hol si la stanga este un cuier, aud o voce ingrosata de somn din spatele meu. Ti-am lasat telefonul in geaca.

Jack era tolanit pe o canapea mai in coltul camerei, acoperit cu o patura. Nu pot sa cred ca nu l-am sesizat.

-Iti raman datoare cu micul dejun, ii promit alergand pe hol.

Isi ridica un brat in sens de confirmare, lasandu-l apoi sa atarne in afara canapelei.

Am 12 apeluri pierdute de la mama, 20 de mesaje dintre care vreo 8 imi enumera pedepsele pentru cand ma intorc acasa daca nu ii raspund o data. Apelez fara sa ma gandesc la ce o sa spun.

-Alo? Jenna?

'Jenna'. S-a zis cu mine.

-Hey mama, salut eu calma.

-Nu ma lua tu cu hey mama. Unde naiba esti?

-Scuze, am adormit la Ashley. Am vrut sa iti scriu, dar mi s-a descarcat bateria.

-Hmm, asta e ciudat. Stii, mama lui Ashley se intreaba si ea unde sunteti.

-Shit.

-Vezi cum vorbesti, young lady. Unde esti?

-Ummm....

Zack apare somnoros in pragul usii, uitandu-se intrebator la mine. Imi da o imbratisare de dimineata, rezemandu-se langa mine de perete.

-Astept, Jenna. Unde sunteti?

-Suntem la...

Ma uit dupa ajutor la Zack. Mimeaza cu buzele 'E mama ta?', asa ca dau afirmativ din cap. Imi ia telefonul din mana inainte sa imi dau seama ce face.

-Buna ziua Ms H. Numele meu este Zack, sunt iubitul lui Ashley. Fetele au ramas la mine peste noapte pentru ca au ramas fara benzina si eram prin apropiere. Scuzele mele daca v-ati ingrijorat.

-Bineinteles ca m-am ingrijorat. Ma bucur ca sunt in siguranta, totusi. Fa bine si adu-le acasa cat mai repede.

Inchide telefonul fara alt cuvant. Zack isi musca buza abtinandu-se sa rada, dar sfarsim prin a avea amandoi o criza de ras. 

-La naiba Jen', daca mai calci in casa aia nu mai iesi! remarca printre hohote. 'Ai face bine sa le aduci acasa cat mai repede'. E mesaj codat fata mea. Se traduce prin 'Daca fi-mea nu ajunge acasa in cateva minute o sa iti para rau ca am aflat cine esti.'

Mimez un lesin dramatic, incercand sa ma opresc din ras.

-Mi-ai lipsit, face Zack ciufulindu-mi parul deja in toate directiile.

-Si tu mie, ranjesc inocenta.

Si asta-i si adevarul. Zack mi-a fost cel mai apropriat prieten. Mereu am fost genul de fata care a vorbit si cu fete si cu baieti la fel de usor, nu conteaza sexul cand ma refer la prietenie. Multe fete pe care le credeam prietene m-au judecat cu chestia asta spunandu-mi ca nu-i normal sa vorbesc asa cu baietii, mai ales 'cei luati'. Dar cine sunt ele sa decida cu cine vorbesc eu? Pana la urma, daca o relatie se strica din cauza mea fiind amica cu un baiat, nu avea sa tina oricum. Singurul baiat care chiar a contat pentru mine si conteaza e Jack, ceilalti sunt buddies, si nu conteaza parerea altora. 

 -Acum daca nu te superi, unde este baia?intreb. Imi imaginez ca arat ca o fantoma. 

-Ce-i drept, rimelul ala sau cum s-o numi si-a cam extins zona. Prima usa, la dreapta, imi face semn din barbie, multumit de remarca lui asupra make-up-ului meu ruinat.

Il imit copilareste, inchizand in usa mea.

Dumnezeule, imi trebuie un dus. Si un rimel nou.