Ești al meu

Chapter 2 (descriere)

-Jack, am făcut eu strangadu-i hanoracul între degete. 

Nu ma îmbrățișa înapoi.

Parfumul lui îmi invada nările, parca ametindu-ma. E schimbat, bineînțeles, cu toate ca sunt socata de faptul asta. Ma așteptam sa fie la fel, nu am stat nici o secunda sa ma gândesc ca in 2 ani cineva se poate schimba. Poate și eu eram. S-a înălțat mult, e cu vreo 15 cm mai înalt decât mine, iar eu nu sunt o fata mică de înălțime, din contra. Chiar dacă poarta un hanorac,  tot văd ca a devenit mult mai musculos. Linia maxilarului i se vede mai pronunțată decât îmi amintesc sa fi fost pana acum. Sprâncenele stufoase brunete arata perfect, iar genele lungi umbrindu-i ochii care au ramas la fel. Au verdele pe care mi-l amintesc de când eram mică de tot. Ochii nu se schimba niciodată, sunt singura parte din corp care rămâne la fel de când ne naștem, și ma simt ușurată. I s-au schimbat prea multe. Buzele ii sunt pline, arcuite într-un zâmbet slab. Nu are nici urma de mustață, slava domnului, i-ar fi stat oribil. 
I-am dat gluga la o parte. Cârlionții din parul saten ii săriră de sub ea. Nu avea nici cârlionți înainte.
L-am studiat încă o data de sus pana in picioare. Înainte era mai copil. Acum se maturizare. Foarte mult. Nu știam dacă sa rad sau sa plâng. 

Ma privi lung in ochi, parca un milion de emoții dansandu-i prin ei. Tristețe, nostalgie, regret, confuzie, dor, usurare, fericire, neliniște...? Un milion de emoții ma învăluiră pe mine. Dor, dorința de al tine strans lângă mine, tristețe și fericire in același timp. 

Am înghițit in sec. Am inceput sa ma simt ciudat. Nu era aceeasi chestie ca social media, si nici ce imi imaginasem ca va fi.

L-am văzut cum începe sa clatine din cap, întinzându-și in sfârșit brațele înspre mine. Ma strânse cu brațele înconjurate in jurul gâtului meu, afundandu-și fata in parul meu. Am simțit cum mi se umezesc ochii și mi-am lăsat lacrimile sa curgă, bucurându-ma cât puteam de mult de prezenta lui.
-Aaaaaaa, deci asta-i făt frumos! Se auzi deodată, făcându-ma sa tresar.
Ashley se uita cu o fata inocenta la noi doi. De când avea replicile astea geniale?
Ma pufni rasul peste lacrimi. Jack încă părea șocat, nedandu-mi drumul. Zack veni in spatele meu și începu sa ii agite mâna prin fata ochilor, parca vrând sa îl trezească din transă:
-Omule! Lasă fata sa respire!
-Huh? Ahh, scuze!
Îmi dădu drumul, continuand sa ma studieze.
-Doamne cât te-ai schimbat, făcu el.

Perspectiva lui Jack
Ma uitam la ea de parca vedeam o înghețată cu de toate ascunsa in spatele unei vitrine. Cel puțin așa ma simteam. Parul saten ii crescuse. Desprins ii ajungea pana sub piept. Își făcuse și câteva highlights (șuvițe blonde). Ochii ei albaștrii erau umbriți de genele ei lungi, date cu rimel. Era machiata natural, evidentindu-și trăsăturile frumoase. Puțin fond de ten bănuiesc, sau poate a folosit numai acrilic? Buza de jos umpic mai plină decât cea de sus, sprâncenele pensate și date cu nu știu ce alta chestie de-a fetelor (care le facea sa arate bestial). Forma fetei la fel cum o avea înainte, dar mai interesantă acum. Hainele ii arătau genial pe ea. Am clipit des, mutându-mi privirea de la picioarele ei.
Cum se poate schimba cineva așa in 2 ani?
Deodată, i-am observat lacrimile pe obraji. Le-am șters ușor, având grija sa nu ii întind toată "pictura" de pe fata.
-De ce ai venit aici? mă întreba ea, privindu-mă in ochi.
Mi-am mușcat buza. Ce puteam sa ii zic?
Zack îmi arunca o privire de avertisment.
-Îmi era prea dor de tine.
Un val de vinovație și furie ma cuprinse. Bineînțeles ca îmi era dor de ea; dar nu de asta am venit exact acum, as fi putut sa o fac oricând altcândva, și as fi făcut-o mai devreme dacă as fi putut. Oh, și de câte ori as fi venit. Dacă.....
-Ai arătat surprins când m-ai văzut, îmi răspunse ea suspicioasa.
Am decis sa joc pe rănitul.
-Cum poți sa zici așa ceva? Normal ca am fost șocat, uita-te la tine! Te-ai schimbat enorm, era sa nu te mai recunosc!
Alta minciuna. "Bravo Jack, bravo, in curând o sa meriți premiul Nobel la ascunsul adevărului", mi-am zis.
Spre surprinderea mea, ea roși ușor. Nu știu cum de încă era vizibila roșeața sub masca aia, dar m-am trezit mușcându-mi buza de jos. Realizând, m-am uitat in alta parte, sperând ca nu a observat.
-Și tu te-ai schimbat, miji ea ochii.
Am înghițit in sec. Știam ca vorbește in mare parte de fizic, de psihic ma știa de dinainte, vorbesc cu ea la telefon aproape in fiecare zi. Dar una e sa ai o relație de la distanță, alta e sa fii fata in fata cu persoana respectivă.
Am deschis gura sa zic ceva, dar am rămas așa, uitându-ma in ochii ei. Ea își ridica privirea înspre mine, privindu-mă înapoi cu ochii aia albaștrii. 

M-am trezit cu Zack dandu-mi un capac peste ceafa.

-Ouch, m-am smiorcait eu vrand sa-i intorc gestul. 

-Fraiere, facu el prinzandu-mi mana. Uita-te in spate, sopti dupa aia.

Am marait incet, intrebandu-ma daca vroia numai sa traga de timp cat sa fuga de mine. Dar am intors capul, scrutand incaperea cu privirea.

-Chiorule, in spatele barului dupa tejghea! facu Zack exasperat.

Am mijit ochii. Luminile erau prea fentante, dar o miscare langa mai multe sticle de tequila imi atrase atentia. Un palton alb, o coada de par lung saten...

-Ascunde-te, i-am soptit lui Zack.