Uneori aș vrea să dispar
Să mă ascund într-un imens bazar
Și niciodată să nu mai apar
Nici măcar pe un radar.
Să fiu precum o frunză purtată de vânt
Umblând prin vazduh
Și fotografiind tot
Precum un fotograf netot.
Uneori aș vrea să fiu o umbră
Să mă scufund în negură
Purtând o haină neagră
Izbindu-mă de-a mea povară,
Să mă eliberez precum o pasăre
Ce-ncepe să cânte
Urechiile să ni le-ncânte
Cu ale ei versuri mute.
Uneori aș vrea să fiu un spirit.
Să nu mai simt acest dezgust
De tot ce e mut și surd
Fără un sens absurd.
Uneori aș vrea să nu mai fiu atât de eu.
Să mă pot distra mereu,
Indiferent că sufletul meu,
E sângeriu și inert.
CITEȘTI
Bucăți de suflet
PoetryNu cred că are nevoie de descriere. Mai sus, scrie. Va fi despre poezie Și ale ei rime. Nu sunt poet Și o știu prea-bine. Sunt doar un schelet Cu rimele-n piept. Totu-i pe moment. Și scriu ce-mi vine. Sunt doar niște cuvinte Puse în rime.
