Am vrut să plâng
Să-mi vărs amarul în lacrimi fierbinți,
Să dau uitării tot
Să mă simt liberă din nou.
Am vrut să-ți uit privirea
Să nu-mi mai amintesc nuanța ochilor,
Să fug de intensitatea cuvintelor
Să mă ascund în lăcașul suferințelor.
Am vrut să cred că totul a fost un vis
Să nu recunosc că am ajuns în abis,
Să mă ascund în spatele unui iris
Să mă prefac că nu mai exist
Am vrut să plec departe de păcat
Să mă ascund în cel mai sacru lăcaș,
Să-mi transform sufletul laș
Să-mi fac un scut maiaș
Am crezut că după atâta timp
Să uit, nu va mai fi un chin
Să merg înainte cu suspin,
Să mă prefac că nu respir
Am crezut că dacă te privesc din nou
Pulsul îmi va sta în loc
Inima nu va mai bate deloc
Aerul va fi mort
Am crezut că nu voi fi surprinsă
Să te văd la braț cu ea.
În loc ca eu să fiu atinsă
Să fie, defapt, ea.
Am crezut că iubirea mea e moartă
Și că nu mai simt nimic,
Dar am fost din nou surprinsă
Când am vrut să te evit.
Te-am iubit mereu, acum o știu
Până și sufletul meu o ști.
Aș vrea să te evit mereu,
Dar apari din nou, în drumul meu.
CITEȘTI
Bucăți de suflet
PoetryNu cred că are nevoie de descriere. Mai sus, scrie. Va fi despre poezie Și ale ei rime. Nu sunt poet Și o știu prea-bine. Sunt doar un schelet Cu rimele-n piept. Totu-i pe moment. Și scriu ce-mi vine. Sunt doar niște cuvinte Puse în rime.
