Destinul meu Criminal// FanFictiune Jeff The Killer

•1•

Soarele își făcu apariția pe cer alături de roua nouă a dimineți. Razele treceau prin crengile copacilor străbătând gemul si jaluzelele acestuia in camera lui Alina, care tocmai ce se trezi și se pregătea de prima zi de liceu in clasa a-X-a.

*Perspectiva Alina*

De aseară mă tot chinui să adorm nu am reușit asta sub-nicio-formă , aud alarma care suna semnalând faptul că trebuie să mă pregătesc pentru prima mea zi de liceu in clasa a-X-a , doar gândul că o să fiu in clasă cu rivala mea de moarte mă face să îmi doresc să nu o-i fi existat.

După ce mai stau un pic în pat urându-mi existența decid că e timpul să mă îmbrac și să mă pregătesc de liceu. Mă ridic din patul meu care era lângă perete , lângă geam si mă îndrept spre șifonierul meu de culoarea neagă cu o oglindă pe una dintre ușile acestuia. Parchetul scârțiia când eu mergeam atrăgându-i atenția motanului meu care începu a mieuna semn că și el s-a trezit odată cu razele dimineți:

-Hey Tomy , cum ai dormit ? spun eu mângâindu-i blănița de culoare albă. Era un motan foarte jucăuș , adică doar era din rasa scottish fold , urechile fiindu-i ploșnițe si ochi ii erau albaștri strălucitori , îl am de când sunt mică , iar acum este un pic bolnăvior .

Cei drept îmi este un pic frică să-l las singur ai mei nu sunt acasă , aceștia fiind plecați de dimineața până seara la muncă. Eu m-am obișnuită să stau singură , nu-i mare lucru și la scoală am doar o prietenă cu care vorbesc în rest nimic , doar persoane care mă evită din cauza lui Sabrina , rivala mea de moarte tot odată și fosta mea cea mai bună prietenă. Ugh si acum îmi amintesc cum m-a lăsat doar pentru popularitate , acum petrecându-și timpul alături de cealaltă scorpie a scoli, Adeline. După ce mai mângâi un pic motanul îmi deschid șifonierul si îmi aleg hainele pentru scoală, îmi iau un tricou alb si o fustă turcoaz si îmi prind părul de culoare roșcat ondulat un pic la vârfuri într-o coadă , îmi pun pe cap șapca mea de culoare neagă cu alb ,mă încalți cu o pereche de adidași albi , îmi iau ghiozdanul si plec , închizând ușa în urma mea .

Pe drum fiind era totul liniște si majoritatea se duceau ba la liceu ba la scoală sau grădiniță , unii copii cei ce au ore după amiază stăteau în fața blocului jucându-se cu mingea sau săreau coada , aceștia fiind copii de cred maxim 13-14 ani .Nu prea ii cunosc , eu stând mai mult în camera mea de una singură, prieteni nu prea având.

Peste 10 minute ajung în fața liceului unde din start mă întâlnesc cu singura mea prietenă pe care o am , Emma. Acesta având părul saten, dar în vara asta l-a vopsit jumătatea din dreapta mov închis si jumătatea din stânga albastru închis , ochii ei albaștri strălucitori in lumina soarelui îi săreau în evidență .

-Hello ! Alina credeam că nu vei mai veni ! spune aceasta luând-mă in brațe prietenește

-Normal că vin nu am ceva mai bun de făcut ! spun eu si privirea îmi este dusă spre cineva pe care nu l-am mai văzut niciodată .

Era un băiat roșcat cu ochii albaștri închiși avea un stil mai rebel si părea a fi genul de băiat "Bad boy" să fiu sinceră mie mi se părea interesant stilul său. L-am văzut dându-le la o parte de scorpiile scoli si se îndreaptă spre noi un pic amenințător :

-Hey fetelor ! spune acesta salutând-ne . Îmi puteți arăta școala ? Sunt nou aici și îmi este să nu mă rătăcesc !

-Ok sigur ! Ți-o prezentăm noi ! spune Emma.

-De fapt o poți prezenta și singură Emma , eu trebuie să plec la mine in clasă , spun eu vrând să plec , ceva nu mi se pare în regulă la tipul ăsta.

-Hai mă ! Nu s-a sunat încă , deci mișcă să îi prezentăm scoală lui.......Ăăăă....Cum te cheamă ? spune aceasta și mă trage înapoi lângă ea.

-Numele meu este Laurențiu. Al vostru ?

-Al meu este Emma și al roșcatei ăsteia de lângă mine e Alina , dar i se mai spune și Aly.

-Emma știi bine că puteam să mă prezint și singură dacă voiam , nu ?

-În fine , vă mișcați odată ? Adică mai sunt 10 minute și cursurile ar trebui să înceapă!

-O...Da......hai să nu mai stăm la vorbă . Aly mișcă să îi prezentăm liceul lui Laur ! spune Emma și mă trage după ea intrând în liceu cu roșcatul după noi.

***

La final de ore eu și cu Emma ieșim din liceu și îl așteptăm și pe Laurențiu să vină. Da...Până l-a urmă m-am împrietenit cu el , nu era așa cum credeam la început. E destul de ok să zic eu așa , dar tot mi se pare ceva ciudat la el . De când l-am întâlnit Emma se comportă destul de ciudat și a început să aibă o față ca de fantomă defiecaredată când îl vede. De parcă a amenințat-o să se împrietenească cu el sau ceva....Cred că ar trebui să fiu mai atentă la ei.

Mai stau ce mai stau de vorbă cu Emma și mă sună tata...hmmmmm....Era destul de ciudat el nu m-a sunat niciodată, după câteva secunde decid să răspund la apel :

-Bună ziua ! Dumneavoastră ar trebui să fiți fiica domnului Eduard Smith și a Elena Dumitrescu corect ? mă întreabă când răspund o voce necunoscută mie.

-Bună ziua ! Da aceștia sunt părinți mei , s-a întâmplat ceva cu ei ? spun eu încercând să rămân calmă , deși știam mult prea bine că ceva destul de grav s-a întâmplat.

-Îmi pare sincer rău că vă anunț doar că părinți dumneavoastră au fost implicați într-un grav accident de mașină . Tatăl dumneavoastră e în stare critică , cât timp mama dumneavoastră e mai bine , e in comă , nu are răni grave a suferit doar o ușoară lovitură la cap și are nevoie de un transplant de.........., nu mai termină propoziția că scap telefonul din mână și lacrimile încep să îmi curgă pe chip , nu realizez atunci când cap pe asfalt in genunchi dându-mi drumul și mai mult lacrimilor......

Vederea mi se însetoșează tot ce reușeam să văd erau privirile celorlalți din jurul meu care ori râdeau ori se întrebau ce s-a întâmplat sau chiar am auzit pe câțiva dintre ei numindu-mă „CryBaby" . Cedez , mă opresc din plâns tremurând toată , mă ridic greoi și o iau la fugă la spital , nu mai mă interesa de nimeni și de nimic decât de părinți mei.