Destinul meu Criminal// FanFictiune Jeff The Killer

•2•

Mașinile mă claxonau să mă dau din drumul lor și să respect regnurile de circulație dar mie nu îmi păsa că am să mor sau că o să provoc un alt accident , tot ce voiam era să îmi văd părinți , nu mă interesa decât de ei .

Aud cum motorul unei mașini se oprește brusc și corpul începe să mă doară îngrozitor de tare....Eram întinsă pe jos într-o baltă proaspătă de sânge , zâmbeam prostește...nu aveam niciun motiv pentru a zâmbi în momentul acela....tot ce aud era o voce de bărbat destul de panicată . Privirea începe să mi se încețoșeze până văd negru în fața ochilor.

***

Mă trezesc în camera mea confuză cu o durere imaginabilă de cap , mă durea îngrozitor.

Mă ridic în fund pe pat și îl observ pe Tomy cum stătea lângă mine în liniște. Încep să îi mângâi blănița de culoarea laptelui acesta începu a toarce liniștit fără nicio grijă . Zâmbesc atunci când acesta își întoarce privirea spre mine . Ochii acestuia albaștri îi străluceau în întuneric , armonizând camera cu sclipirea lor de cristal pur.

Mă uit la ceasul de la telefon și mă uit la oră acesta indica ora 20:36 seara. Ar fi mers o plimbare acum. O plimbare nocturnă , deși nu-i stilul meu doream să îmi limpezesc gândurile . Când vreau să mă ridic din pat telefonul îmi sună . Era un număr necunoscut mie . În ciuda faptului acesta decid să răspund la apel :

-Ammm......Hei. Cine e la telefon ?

-Bună Alina ! Sunt eu Laurențiu ! Colegul de azi la scoală , mai mă ți minte nu ?

-Da te țin minte perfect . Întrebare. De unde ai numărul meu de telefon ?

-Tu mi l-a dat când ne-am întors de la școală , nu îți amintești ? întreabă acesta cu o dezamăgire în glas

-Da...da...am uitat , tocmai ce m-am trezit dintr-un vis și sunt un pic dezorientată...

-A....ok. Am înțeles și eu sunt la fel când sunt trezit brusc din somn .

-Mda...De ce m-ai sunat ?

-Well.........Am aflat ceva destul de interesant despre noi ! Ceva ce sigur o să te surprindă ! spune acesta și încă din voce cu care îmi vorbea pot determina fericire în glasul său.

-Ce anume ? spun eu deja începând să fiu un pic curioasa

-Îți spun mâine la școală ! E o informație ce trebuie vorbită față în față neapărat !

-Ok....Am înțeles...

După asta îmi închide eu rămânând gânditoare cu telefonul în mână. Mai stau ce stau așa și simt cum foamea mă cuprinde , așa că decid că ar fi cazul să mănânc . Mă duc în bucătărie unde îmi încălzesc supa din frigider. În ciuda faptului că ai mei sunt plecați toată ziua îmi lasă ceva de mâncare până când se întorc. Atâta timp cât nu conține ciuperci mănânc cu cel mai mare drag.

După ce termin de mâncat mă gândesc dacă să mai fac aceea plimbare nocturnă , mhe...îmi este prea lene acum deci am să stau pe laptop până pe la miezul nopți..

***

A doua zi mă trezesc bine dispusă , nu mai m-am trezit așa de mult timp . Mă ridic din pat și merg spre baie ca să îmi încep rutina de dimineață . Fac un duș rapid și ies din baie cu prosopul pe mine , mă schimb în alte haine negre desigur . Negrul e culoarea mea favorită o ador pur și simplu. Îmi usuc părul repede și mi-l prind într-un coc rebel , nu prea îmi place să am o coafură ieșită din comun cum are de cele mai multe ori Sabrina sau prietena ei Adeline. Uneori îmi este dor de prietenia mea cu ea , pur și simplu mă făcea să fiu oarecum fericită cu ea...

Nu na mai trebuie să mai mă gândesc la trecut ! Trecutul îmi este trecut. Trebuie să îl uit , dacă mai mă gândesc și mai mult la el o să mă fac să sufăr singură. Mă ridic de pe scaunul pe care m-am când îmi prindeam părul și merg spre sufragerie , nu înainte de a mai mă juca un pic cu motanul meu blănos , are o blăniță așa de albă și de lucioasă , mereu iese în evidență la fel cum o face Emma cu părul ei vopsit în albastru strident , mereu albastrul ală îi sare în evidență cât ai clipi. Mă ridic de pe podeaua de culoare maro ce sclipea datorită razelor soarelui care intrau pe fereastra a căror jaluzele erau de o culoare purpurie .

Mai stau un pic pe gânduri după decid că ar fi cazul să merg la liceu ca să nu întârzii . Mă întreb ce are să îmi spună Laurențiu . Ce a aflat ? întrebările acestea mă macină de aseară . dar am să le aflu răspunsul azi în dimineața aceasta la scoală .

***

Ajunsă la liceu primul lucru pe care îl fac este să îl caut . Peste ceva timp îl observ vorbind la o băncuță cu un alt băiat cu părul brunet și ochii căprui . Era și acesta îmbrăcat pe un stil mai rebel:

-O hei Aly ! Ce mai faci ? mă întreabă roșcatul

-Lasă-mă cu întrebările acestea îmi spui odată ce voiai să vorbim atunci la telefon ?

-O da...Clay ne poți lăsa singuri ? spune Laur uitându-se la băiatul cu părul brunet.

-Desigur bro , spune acesta si se ridică de la băncuță și merge în treaba lui .Îl observ sărutându-se cu Adeline, deci era iubitul ei.

-Deci ce doreai să îmi spui ? întreb eu asezându-mă pe băncuța din lemn dur.

Acesta scoate niște hârți și mi le înmânează. Rămân surprinsă atunci când încep să le citesc . Erau acte de adopție. El separe că era adoptat, nu asta mă surprinde cu adevărat și faptul că numele părinților săi biologici coincide cu numele părinților mei :

-Suntem....

-Frați ? Știu asta deja ! Și mai suntem și gemeni. Se pare că părinți noștri nu au avut condițiile ca să ne țină pe ambii , așa că au trebuit să aleagă, între noi.

-Îmi pare rău... .

-Nu trebuie tu nu ai avut nicio vină , spune acesta luând foile de hârtie din mana mea , mai stă un pic pe băncuță și pleacă spre intrarea în clădirea numită liceu .

Eu mai stau un pic pe băncuță gânditoare.

De ce ai mei m-au ales pe mine și nu pe el ? Se vede deja destul de clar că au făcut alegerea greșită.. . Gândurile îmi sunt întrerupte de soneria care anunța începerea orelor. Mă ridic de pe băncuță luându-mi ghizdanul de culoare neagră cu mine și mă îndrept spre clasa mea.