•13•

214 17 15
                                    

Lacrimile încep a-mi apărea pe obraji , plâng pentru a treia oară în ziua aceasta...

O durere de cap începe a mă copleși iar amintiri , imagini de care nu îmi aminteam încep a-mi apărea în minte.. Erau amintirile mele.. Gata acum îmi amintesc. Trebuie să scap de aici , cât de repede posibil...Nu eu mi-am omorât părinți , el a făcut-o ! Eu nu sunt așa, de ce m-aș fi aliat cu el? Trebuia să merg la poliție...

Alerg spre ieșirea din acea casă apăs pe mâner , dar era închisă .Simt o respirație în ceafă, mă întorc pe glezne, dar tot ce reușesc este să cad . Văd lumină , am crezut că aceasta este lumina raiului , dar deschid ochii și realizez că sunt la spital. Mă ridic , încerc să mă ridic în fund , dar o asistentă mă oprește:

-Nu...ai nevoie de odihnă ! Ai fost în comă un an...Știi că nu e bine să traversezi neregulamentar, nu?

Rămân în șoc...Să înțeleg că nimic nu a fost real? Stai. Părinți mei încă sunt în viață , nu? Criminalul acela nu a existat niciodată...

-Unde îmi sunt părinți ?

Un moment de liniște se lăsase-n sală .  O văd pe asistentă uitându-se în jos . Încep să devin agitată și întred cu o frică în inimă:

-Sunt bine , nu-i așa?

-Condoleanțe. Aceștia au murit într-un alt accident de mașină înainte ca tu să intri in comă. Au murit în aceeași zi în care tu ai intrat în comă. 

Rămân în șoc și simt cum lacrimile încep să se prelungească pe fața mea. Nu mai aveam familie și cel mai probabil casa era plină de șobolani și posibil și păianjeni . Tac din gură și mă ridic dându-mi jos toate acele cabluri. Mi le-am smuls în timp ce asistenta urla la mine să nu o fac. Cei drept m-am simțit un pic amețită . Mă opresc din mers , iar privirea mi se îndreaptă spre o forfecuță și câteva cuțitașe puse separat pe o tăviță în caz de necesitatea unei operații . Iau foarfeca , zâmbesc și o arunc spre asistentă . A trecut la câțiva centimetri ce fața ei , a rămas încremenită și a început să urle și să o ia la fugă , anunțându-i pe toți că în spital există un pericol. Îmi îndrept mâna spre cuțitașele de pe tăviță și le iau. Nu stau mult pe gânduri și mă arunc pe geam . Eram la parter nimic nu s-ar fi putut întâmplă. O i-au la fugă. Ajung la casa părinților mei care acum era practic a mea , cei drept începuse să arate ca o casa părăsită din filmele horror. Urăsc cel mai mult insectele și fix asta vad la tot pasul. Trag aer in piept și urc la etaj , treptele începuse să scârțâie iar parchetul din camere începuse să fie uzat . Mă trântesc in pat un praf începe să sară în sus și niște lacrimi încep a-mi apărea pe față... Cei drept nu mai sunt sigură aici, după ce făcusem. Ochii încep să îmi fie grei si adorm...Mă trezesc când aud un zgomot puternic . Sar din pat și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit pe geam . Văd că era beznă și in îndepărtare văd luminile mașinilor de poliție. Deschid repede dulapul și i-au câteva haine le pun într-un rucsac și cobor repede pe scări unde ies pe ușa din spate și o iau la fugă. Casa mea nu era departe de pădure , nu mi-a luat mult să ajung la intrarea din pădure. Îmi scot unul dintre cuțitașele pe care le-am luat din spital și încep să mă afund în pădure...Știu că nu sunt șa mulți kilometri distanță de un sătuc în care aș putea să locuiesc preț de câteva zile. Poate aș putea să fac îmi fac o schimbare de aspect și poate falsific niște acte. 

***

După ore de mers , am ajuns . Acum să găsesc și un loc unde aș putea să îmi duc traiul . Începuse să se însenineze când am ajuns în prima casa , era una abandonată , cred că avea ani buni . Cei drept am găsit o oglindă mai mult sau mai puțin intactă . Scot o foarfeca pe care am găsito într-un sertar ,  îmi iau o șuviță de păr în mâna stângă și cu dreapta îmi tai părul . Era un pic ruginită , dar încă reușea să taie destul de bine. Am reușit să mă tund , nu chiar perfect , dar avea o formă . L-am tuns până la lobul urechii . Caut prin casa ceva mărunțiș , nu reușesc să găsesc . Adică doar ce credeam?  Se vede că e o casă veche de ani buni ! Well...dacă totuși nu am găsit aici pot să fur de la vecini poate? Sau...Cred că mai bine aș încerca să duc o viața normală , de exemplu să mă angajez ? Dar unde? 

Destinul meu Criminal// FanFictiune Jeff The KillerWhere stories live. Discover now