Bestia

Prolog

Avea ochii rosii si o piele atat de palida. Acei ochi m-au inghetat pentru cateva clipe. Dar cumva, aveau o sclipire aparte. Intr-un final, intregul sau corp a aparut in lumina. Un suspin mi-a parasit gura. Era...imens! Tot corpul lui era doar un pachet de muschi. Parea atat de puternic. Putea ucide pe cineva cu mainile goale. Era nervos, simteam asta dar cel mai rau: era nervos din cauza mea. Nu ma voia acolo, ii invadasem teritoriul.

A respirat.

Venele sale dupa gat erau atat de incordate. Am dat ingrozita, afara, tot aerul ce-l tinusem in mine.

— Cine dracu esti? A urlat.

Nu am putut da un raspuns. Eram inghetata, iar privirea lui nemiloasa parca ma ardea. Eram pe cale sa mor, asta era clar. Enervat ca nu i-am raspuns, nici macar dupa atatea momente, si-a intins mana sa mare si puternica spre mine. Degetele sale apucasera sa imi atinga suprafata gatului. Atingerea lui era atat de rece, inghetata. Un strigat chinuit mi-a parasit buzele. Era terminata, dar cu ultimele puteri, am facut ceea ce stiam mai bine, am fugit...

Am alergat pe scari, sperand ca voi gasii cat mai repede iesirea. In cateva clipe, ce mi s-au parut o eternitate, am ajuns in holul mare al castelului. Mai erau doar cativa pasi intre mine si libertate. Ma mai tineau doar cativa pasi captiva in labirintul acela al mortii. Mainile mele tremurande au apucat cleanta usii, constatand abia dupa mai multe incercari de a o deschide ca, era incuita. Cand o incuiase?

O pereche de pasi apasati, ce veneau spre mine, se auzeau din ce in ce mai tare. Mi-am intors capul terifiata, doar pentru a-l vedea la baza scarilor, ranjind malefic dar tot odata plictisit, spre mine.

— Credeai ca poti scapa atat de repede de mine?

Vocea sa dura s-a auzit in toata incaparea. Eram impietrita. Lacrimile imi udasera demult obrajii. Nu era nici o cale de iesire de aici. Iar pentru prima data in viata mea, am stat fata in fata cu moartea. M-am lipit cat mai mult de usa, crezand ca voi pune cat mai multa distanta intre noi.

— Ramai exact acolo unde esti.

Vocea sa a tunat din nou in tot castelul. S-a pus din nou in miscare. Desi am vazut cat de rapid putea sa fie, acum mergea lent, aproape batjocurindu-ma. Stia ca nu pot fugii. Era constient de asta. Mai era constient si de puterea si de rautatea pe care le avea, si avea sa profite de asta. Eram sigura!

Din cativa pasi a fost langa mine. Statea drept si falnic chiar in fata mea. Era cu mult mai inalt decat mine. Eram mai speriata ca niciodata. Nu aveam puterea de a ma uita in sus, asa ca, priveam in fata la pieptul sau, care urca si cobora lent.

Mana sa rece a revenit din nou asupra mea. Mi-a prins obrazul in palma, cateva lacrimi udandu-i degetele.

— Dezgustator.

A spus, apoi si-a sters mana de paltonul negreu pe care il purta.

— Esti atat de slaba, de neînsemnata.

Cuvintele sale ma ranaeau. Nu din cauza ca proveneau din gura lui, ci din cauza ca erau adevarate. Eram doar o plangacioasa, eram un nimeni. Mai ales acum, in fata lui.

— Sunt sigur ca nimeni nu iti va simti lipsa. Am dreptate?

Dupa ce a spus alte cuvinte batjocoritoare, rasul sau demonic a rasunat iar in urechile mele. Alte lacrimi mi-au patat obrajii fierbinti.

— Nu mai plange, la dracu!

A urlat, apoi si-a izbit mainile de usa groasa, chiar pe o parte si de alta a capului meu. Mi-am muscat instantaneu interiorul obrajilor, incercand sa opresc alte lacrimi ce urmau sa cada din coltul ochilor.

— Te rog.

Am suspinat adanc. Nu stiam ce il rugam de fapt. Poate sa imi dea drumul sau sa nu mai fie atat de crud. Poate ca l-am rugat sa nu imi faca rau. Creierul imi amortise, iar acele doua cuvinte mi-au scapat involuntar. Acesta a ras din nou, mult mai tare de data aceasta.

Si-a aplecat capul in asa fel, incat sa ajunga la acelasi nivel cu al meu. Privirea lui era mult mai intunecata acum.

— Esti o rusine.

Si acestea fiind spuse, mainile sale s-au strans in jurul gatului meu. Incepeam sa pierd cat mai mult aer, iar o durere apasatoare s-a instalat in corpul meu. Mi-am asezat mainile peste ale sale incercand sa le inlatur, dar era in zadar. Puterea mea era aproape inexistenta pe langa a lui. Plamanii mei cerseau aer, iar caile respiratorii deja ma ardeau. Nu ma mai puteam lupta cu el, iar dupa cateva clipe am mai apucat sa ii vad doar ranjetul satisfacut dupa fata, apoi totul a devenit negru.