Bestia

Capitolul 2

Am lasat aparatul de fotografiat pe una dintre masutele din salon. Praful era asezat intr-un strat foarte gros pe toate lucrurile aflate in incapere. Mi-am gasit curajul de face un mic tur al vechiului castel. Am decis sa intru in prima camera pe care o zaresc.

Am urcat cu grija scarile, indreptandu-ma spre camera din dreapta. Aceasta era mare, nu, era uriasa. Era ceva mai mult decat o simpla camera. Parea un living urias din timpurile noastre. Perdelele erau gaurite, lasand putina lumina de afara sa patrunda in castel. Am mers printre lucrurile rasturnate, pana la fereastra. Materialul perdelelor era gros. Cu putina teama, le-am prins in maini apoi am tras cu putere de ele. Acestea s-au pravalit asupra mea. Erau umede si putin lipicioase.

Scarbos.

Lumina provenita de la luna s-a revarsat prin fereastra, umpland toata incaparea. Abia atunci am putut sa vad lucrurile exact cum erau. Pe unul dintre pereti, era situat un semineu mare. Era imbracat in marmura, ciobita in unele colturi. Asemeni intregului castel, semineul era murdar si neingrijit. In interiorul sau am putut observa cateva lemne pe jumatate arse. Totul era fara viata. Era atat de trist... O asemenea capodopera uitata de lume.

In fata semineului, era o sofa, in stil antic evident. Era confectionata dintr-un material rosu sangeriu, iar picioarele care o sustineau erau un forma de laba de leu. Pe peretele opus semineului, erau montate mai multe rafturi pline cu carti. Camera avea un covor imens, iar deasupra capului meu era piesa centrala a incaperii: un candelabru de-a dreptul fascinant.

Din pacate aceste cateva lucruri erau singurele intacte din aceasta camera. Restul pieselor de mobilier erau distruse. Inca imi plimbam privirea prin micutul salon, dar tot cheful mi-a pierit atunci cand, din partea opusa mie, un glob mare, tipic vrajitoarelor, s-a rostogolit pana la picioarele mele.

Am simtit ca mi-am inghitit suflul. Uitasem cum se respira in acele momente. Era imposibil ca eu sa fi declansat acea miscare. Deja mi-am simtit inima cum a ratat cateva batai, apoi a inceput sa imi bata neregulat.

Imi simteam voma in gat. Nu mai puteam gandi rational in acele momente, desi un micut animal s-ar fi putut afla in aceeasi incapere cu mine.
Nu m-am putut gandi la variante rezonabile, doar am pus raul inainte.

— E ci..cineva aici?

Cuvintele imi ieseau strangulate din gura. Simteam ca aveam sa lesin in orice moment. Frica pusese stapanire pe intregul meu corp. Ceva s-a miscat din nou in acel colt. Puteam sa jur. Nu aveam halucinatii, dar cu o viteza uimitoare s-a mutat in coltul celalalt. Nu, ceva nu era bine. Nici un animal nu ar putea sa fie atat de rapid.

— E in regula, poti iesi in lumina.

Din nou, tacere. Am putut auzi doar cum cineva respira la cativa pasi departare de mine. Ii puteam auzi felul in care respira. Lent si apasat. Deja intram in panica.

— Nu iti voi face niciun rau.

Evident ca nu ii faceam niciun rau, oricine ar fi fost acolo cu mine. Nu pentru ca nu voiam, ci pentru ca nu as fi fost in stare. Un raset batjocoritor a rupt tacerea din camera. Am tipat involuntar, speriata.

Acel ceva, s-a pus in miscare. Ii puteam auzi pasii cum se loveau de podeaua veche din lemn. Erau cat mai aproape. Se auzeau tot mai tare, iar eu imi auzeam inima in timpane. Eram pe cale sa vomit sau sa lesin. Sau ambele. Simteam ca voi avea un infarct in orice clipa. Intr-un final chestia, a aparut in dreptul ferestrei, in lumina lunii. Iar eu am impietrit.

Era un barbat, in jur de treizeci de ani. Dar ii puteam vedea doar o parte a corpului. Hainele sale erau ciudate. Erau de moda veche. Poate prea vechi, avand in vedere secolul in care eram. Iar parul sau, parea netuns de foarte mult timp, valuri de carlionti revarzandu-i-se pana la umeri. Totusi partea din fata a parului, era aranjata pe spate. Ce mi-a atras de fapt, in mod special atentie, erau ochii sai.

Avea ochii rosii si o piele atat de palida. Acei ochi m-au inghetat pentru cateva clipe. Dar cumva, aveau o sclipire aparte. Intr-un final, intregul sau corp a aparut in lumina. Un suspin mi-a parasit gura. Era...imens! Tot corpul lui era doar un pachet de muschi. Parea atat de puternic. Putea ucide pe cineva cu mainile goale. Era nervos, simteam asta dar cel mai rau: era nervos din cauza mea. Nu ma voia acolo, ii invadasem teritoriul.

A respirat.

Venele sale dupa gat erau atat de incordate. Am dat ingrozita, afara, tot aerul ce-l tinusem in mine.

— Cine dracu esti? A urlat.

Nu am putut da un raspuns. Eram inghetata, iar privirea lui nemiloasa parca ma ardea. Eram pe cale sa mor, asta era clar. Enervat ca nu i-am raspuns, nici macar dupa atatea momente, si-a intins mana sa mare si puternica spre mine. Degetele sale apucasera sa imi atinga suprafata gatului. Atingerea lui era atat de rece, inghetata. Un strigat chinuit mi-a parasit buzele. Eram terminata, dar cu ultimele puteri, am facut ceea ce stiam mai bine, am fugit...

Am alergat pe scari, sperand ca voi gasi cat mai repede iesirea. In cateva clipe, ce mi s-au parut o eternitate, am ajuns in holul mare al castelului. Mai erau doar cativa pasi intre mine si libertate. Ma mai tineau doar cativa pasi captiva in labirintul acela al mortii. Mainile mele tremurande au apucat cleanta usii, constatand abia dupa mai multe incercari de a o deschide ca, era incuita. Cand o incuiase?

O pereche de pasi apasati, ce veneau spre mine, se auzeau din ce in ce mai tare. Mi-am intors capul terifiata, doar pentru a-l vedea la baza scarilor, ranjind malefic dar tot odata plictisit, spre mine.

— Credeai ca poti scapa atat de repede de mine?

Vocea sa dura s-a auzit in toata incaparea. Eram impietrita. Lacrimile imi udasera demult obrajii. Nu era nici o cale de iesire de aici. Iar pentru prima data in viata mea, am stat fata in fata cu moartea. M-am lipit cat mai mult de usa, crezand ca voi pune cat mai multa distanta intre noi.

— Ramai exact acolo unde esti.

Vocea sa a tunat din nou in tot castelul. S-a pus din nou in miscare. Desi am vazut cat de rapid putea sa fie, acum mergea lent, aproape batjocurindu-ma. Stia ca nu pot fugi. Era constient de asta. Mai era constient si de puterea si de rautatea pe care le avea, si avea sa profite de asta. Eram sigura!

Din cativa pasi a fost langa mine. Statea drept si falnic chiar in fata mea. Era cu mult mai inalt decat mine. Eram mai speriata ca niciodata. Nu aveam puterea de a ma uita in sus, asa ca, priveam in fata la pieptul sau, care urca si cobora lent.

Mana sa rece a revenit din nou asupra mea. Mi-a prins obrazul in palma, cateva lacrimi udandu-i degetele.

— Dezgustator.

A spus, apoi si-a sters mana de paltonul negreu pe care il purta.

— Esti atat de slaba, de neînsemnata.

Cuvintele sale ma ranaeau. Nu din cauza ca proveneau din gura lui, ci din cauza ca erau adevarate. Eram doar o plangacioasa, eram un nimeni. Mai ales acum, in fata lui.

— Sunt sigur ca nimeni nu iti va simti lipsa. Am dreptate?

Dupa ce a spus alte cuvinte batjocoritoare, rasul sau demonic a rasunat iar in urechile mele. Alte lacrimi mi-au patat obrajii fierbinti.

— Nu mai plange, la dracu!

A urlat, apoi si-a izbit mainile de usa groasa, chiar pe o parte si de alta a capului meu. Mi-am muscat instantaneu interiorul obrajilor, incercand sa opresc alte lacrimi ce urmau sa cada din coltul ochilor.

— Te rog.

Am suspinat adanc. Nu stiam ce il rugam de fapt. Poate sa imi dea drumul sau sa nu mai fie atat de crud. Poate ca l-am rugat sa nu imi faca rau. Creierul imi amortise, iar acele doua cuvinte mi-au scapat involuntar. Acesta a ras din nou, mult mai tare de data aceasta.

Si-a aplecat capul in asa fel, incat sa ajunga la acelasi nivel cu al meu. Privirea lui era mult mai intunecata acum.

— Esti o rusine.

Si acestea fiind spuse, mainile sale s-au strans in jurul gatului meu. Incepeam sa pierd cat mai mult aer, iar o durere apasatoare s-a instalat in corpul meu. Mi-am asezat mainile peste ale sale incercand sa le inlatur, dar era in zadar. Puterea mea era aproape inexistenta pe langa a lui. Plamanii mei cerseau aer, iar caile respiratorii deja ma ardeau. Nu ma mai puteam lupta cu el, iar dupa cateva clipe am mai apucat sa ii vad doar ranjetul satisfacut dupa fata, apoi totul a devenit negru.