Bestia

Capitolul 5

Era deja in jur de 10 dimineata cand m-am trezit. Ceasul micut de la mana mea incepea deja sa mearga mai lent, probabil bateriile erau de vina. Oare sa ii cer domnului Styles si baterii? Nu, deja ar fi prea mult. Nu era nici urma de el nici in aceasta dimineata dar totusi aveam senzatia ca aseara a fost in camera mea. Nu m-a ranit, nu m-a deranjat. Doar a stat in dreptul ferestrei si m-a privit. Dar inca eram indecisa. Nu stiam daca imi imaginasem totul sau a fost real.

Inca imi simteam capul bubuindu-mi. A fost atat de rece in castel, sigur am racit. M-am apucat de treaba, de data asta fara chef. Imi era frig, eram amortita, imi era foame si aveam nevoie de o baie calda si relaxanta. Am inceput cu asa zisa baie. Din fericire, aveam baia mea proprie. Am curatat cat de bine am putut cada si toaleta. Aveam chiar si o chiuveta dar aceasta nu functiona deoarece nu exista instalatie si curent electric in castel. Trebuia adusa apa de la fantana din gradina.

Mi-am curatat camera mea cat de bine am putut si am spalat absolut toate asternuturile. Le-am lasat la uscat in curtea castelului. Speram doar sa se usuce pana la venirea noptii. Am inaintat si in salon, ridicand toate lucrurile doborate si sparte.

Am rupt toate perdelele care erau prinse in geamuri si din fericire am gasit altele in unul din dormitoare. Tot castelul s-a luminat dintr-o data.

— Ce crezi ca faci?

Harry a aparut de nicaeri in hol. Privea cu incruntare salonul acum curat, dar foarte luminat. Probabil il deranja lumina. Prefera intunericul si racoarea.

— Imi pare rau domnule, le voi pune la loc.

Am soptit speriata. Nu voiam sa ma raneasca iar sau sa fiu pedepsita.

— Nu. Adica, e ok si asa.

— Serios?

— Da, nu e mare scofala.

I-am zambit timid. Unde fusese in toate aceste ore? Eram curioasa dar nu aveam curajul sa il intreb. Dupa alte ore in care doar am facut curatenie, am picat franta de obosita pe canapeaua din salon. Afara se intunecase din nou si nu era nici urma de Harry. Dupa incidentul de azi dimineata a disparut din nou fara nici o explicatie.

Stomacul meu incepea sa scoata sunete teribile. Imi venea sa lesin din cauza lipsei de hrana. Nu mai mancasem de doua zile. Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de Harry care aparuse in salon. De data aceasta isi schimbase hainele si nu mai parea atat de palid fata de cum il vazusem prima data. Probabil fusese doar bolnav.

Acesta m-a privit sceptic insa nu a scos un cuvant. S-a asezat pe scaunul mare de langa semineu. Incepusem sa ma obisnuiesc cu prezenta sa, dar inca imi era foarte teama. Odata cu venirea lui, un aer rece s-a instalat in incapere. Mi-am strans inghetata picioarele la piept, actiune care i-a atras atentia lui Harry.

— Iti e frig?

Mai mult frica decat frig, dar am aprobat tacuta. Acesta s-a lasat langa semineu pe vine, apoi a suflat aer peste lemnele vechi care erau deja acolo. In cateva secunde o flacara micuta s-a aprins, apoi lemnele au fost inghitite de foc.

Cum era posibil asa ceva? Am ramas incremenita dar caldura care venea dinspre semineu parca ma ademenea. Sfioasa, m-am asezat langa gura semineului, lasandu-ma invaluita de caldura focului. Harry statea chiar langa mine privindu-ma intr-un mod ciudat.

— Esti singurul om care nu s-a plans pana acum. Nici de frig, nici de foame, nici din cauza muncii. Cum e posibil?

Am hotarat sa ii ignor intrebarea.

— Cum ai facut asta domnule Styles?

Am intrebat curioasa dar si fascinata.

— Sunt capabil de lucruri mult mai mari. Nici nu ai idee, domnisoara Catherine.